Lungul drum spre tine – Un moment

Adeseori se întâmplă ca orbiți de “succesul” nostru să uităm să fim modești, să mulțumim pentru ce ni se oferă și ne bucurăm de tot ce am realizat.

Evident nu este cazul personajului Black, aroganța sa fiind aproape nemărginită. Este periculos să te joci mereu pe muchia cuțitului și să freci nasul persoanelor din jur. Dar în gândirea sa, viața trăită în monotonie, nu e viața ce merită trăită însă un singur moment este necesar ca totul să o ia contrar așteptărilor.

În timp ce doc. Margo își facea treaba încolțindu-l pe Black, cu un du-te vino spre Neatentă, blocându-i atenția, ceva important se petrecea.

Em, captiv de multă vreme, încearcă o mică lovitură de stat, bruind controlul lui Black.

Em: Va trebui să fiu scurt doc. Margo. O persoană ca dvs. trebuie să înțelegeți că aveți de a face cu o MPD (multiple personalities disorder). Aveți acordul meu, ca parte captivă a acestui individ să începeți hipnoza.

Margo, rămâne încremenită. Schimbarea bruscă de stare, tonul cald din voce… o derutează. Un prim eveniment cu adevărat notabil în cariera sa. După un moment se dezmeticește și aduce formularul.

Un moment de neatenție

Un moment de neatenție

Margo: Ce și unde ar trebui să caut? Cum voi recunoaște cele 2 parți dacă le voi întâlni? Ajută-mă să te ajut!!

Em: Sfântul Petru, Rey, Neatenta… sunt personajele iar relaționarea cu ele din timpul “comei” este cheia pentru a distinge între mine și Black. Rolul tău nu este să desparți ci să…

Black: Să ne auzim în instanță pentru hipnoză fară drept în vederea semnării acordului. Așa ceva îmi e rar dat să văd.

Margo: Prin urmare, tu ești Black. Amenințările te dau de gol. Semnătura este validă, la fel și înregistrarea conversației. Prin urmare, putem să continuăm cu procedura, sau pot să te internez cu tratament? Alegerea îți aparține.

Black: Dacă crezi că tu și puțiferatul ăla de Em mă puteți trimite la somn, vă înșelați. Bring it on sister!

Margo: Când voi ajunge cu numărătoarea la 1 vei adormi. 5… 4… 3… 2… 1.

 

Va urma,
Bitzu

Knock knock, who’s there? Doctor Margo

Revenim la personajele noastre și dialogul acestora din cea de-a doua întâlnire. Recap. aici

Margo: Domnule Em, să continuăm discuția noastră, ce spuneți?

B: Da, sunt foarte interesat de ce urmează.

Margo: Mă gândeam că vei spune asta prin urmare îți propun o mică sesiune de hipnoză.

B: Hell no…

Margo: Poftim?

Sedință cu doctor Margo

Sedință cu doctor Margo

B: Dacă dvs credeți că vă permit accesul la subconștientul meu după trei vorbe și o diplomă în domeniu, vă înșelați.

Margo: Era de așteptat această reacție, este ceva ce aveți de ascuns?

B: Da! Conștiința mea, lucru cel mai privat de pe lume, doriți să vi-l înmânez așa cu una cu două?

Margo: Am avut impresia că doriți să cooperați, dar dacă nu doriți această tehnică cum aș putea afla adevărul?

B: Mi se pare oarecum deplasat ca de la o replică cine știe din ce coșmar să ajung să ofer totul către orice duduie cu o hârtie.

Margo: Sunteți deplasat, vă rog să păstrați un ton adecvat. Această agresivitate, chiar și justificată este un semn al unei drame în trecutul dvs peste care nu ați trecut, nu ați dori în schimb să vorbiți despre asta?

B: Mai bine așa… Well singura mea dramă de merită menționată este că n-am ales drumul ușor în viață.
Sau cel puțin nu în relații.

Margo: Continuați… avem în sfârșit ceva la care să lucrăm.

B: Aș fi putut fi un mare ticălos și să mă folosesc de cunoștințele mele pentru a profita de orice ocazie/persoană însă am dorit să fiu corect față de mine și față de partenele mele, și așa am ajuns să-mi pierd capul prin nu știu ce mijloc de transport gândindu-mă cum să fie bine.

Black râde în sine, arucând bomba vinovăției lui Em, el crede că o va arunca pe Margon de pe urmele sale și problema Neatentei.

Margo: Și de ce credeți că relațiile trecute au eșuat?

B: De prost ce sunt? Vedeți dvs când ești bun ești luat de prost, iar când ești șmecher lumea te “apreciază“. Exemplu: la o bere cu prietenii, preferi să povestești câte numere i-ai dat unei necunoscute pe care ai combinato și cum i-ai rupt mintea în două sau să-ți povestești drama oricărei dudui care nu a înțeles nimic din nivelul de trăire emoțională prin care a trecut?

Margo: Sună mai bine prima variantă ca și povestire, doar că a doua ține și de noroc, nu crezi?

B: Noroc… ha.. ce-i ăla? Un mijloc prin care și fraierii să trăiască fericiți?

Margo: Puncte de vedere foarte interesante, stimabile. Pe alocuri periculoase, dar justificabile. Prin urmare ar putea Neatenta să fie o intruchipare a unui personaj mistic, un fel de perechea perfectă?

B: Neatenta? Ne referim iară la accident, mă simt confuz deja. Tot ce e posibil…

Încercare de eschivă a lui Black, nu pare să fie suficientă pentru dr Margo, care notează apăsat câteva cuvinte. Black rămâne încrezător, mare parte din discuții se poartă departe de “pericol”, deși nu-i convine prea mult această jonglare pe sârmă, sentimentul de a fi atât de aproape de a fi prins, de a-i fi descoperită genialitatea îi oferă lui Black o mult râvnită doză de adrenalină.

Deși pot să vă povestesc gândurile și motivația lui Black, nu același lucru se aplică la Margo, a căror notițe vor rămâne un mister până la vedictul final, care evident va face parte dintr-un alt episod.

Bitzu

Lungul drum spre tine – Paint it Black

Trecut-a multă vreme de când nu ne-am regăsit cu personajele noastre în acțiune. Am cules pe ici pe colo câte un gând din mintea lui Em, vreo abatere să vedem ce-l face pe Black așa întunecat, dar dacă acțiunea cu Neatenta pare să fi trecut pe un plan îndepărtat… întâlnirea cu doctor Margo nu poate trece așa neobservată.

O zi călduroasă de august aduce față în față cele două personaje. Black încrezător… cu planul pregătit de acasă pentru a răspunde la orice întrebări ar fi pus tânăra doctoriță, știind cum să mute planul discuției exact acolo unde dorește.

Oarecum aeriană, d. Margo își începe înteracțiunea cu câteva întrebări scurte legate de vârsta pacientului și antecedentele sale medicale, la care Black răspunde calm și liniștit, e clar în mintea sa că i se testează reacțiile la răspunsurile simple pentru a se determina linia “adevărului”. Zâmbește pervers în timp ce se uită la poza unui bărbat, poză aflată pe biroul doctoriței.

Margo: Domnule Em, să trecem la subiect, ce vă aduceți aminte în legătură cu incidentul din ziua trezirii dumneavoastră?

B: Nu mare lucru, din ce mi s-a spus am avut o replică, nu-mi amintesc prea bine ce și cum, posibil un coșmar sau cine știe.

Margo: Domnule Em, sunt aici pentru a vă ajuta să treceți peste acest eveniment nefericit și aș dori de la dumneavoastră întreaga cooperare.

B: Desigur… Orice..

Margo: Mă bucur să aud asta. Așadar înainte de accident .. ce vă aduceți aminte?

B: O privire aruncată spre nicăieri în timp ce mă urcam în autobuz.

Margo: Bun. Nimic altceva nu?

Black dă din cap că nu.

Margo continuă: O să vă dezvălui acum o informație la care nu ati avut acces până acum. La scurt timp după ce v-ați lovit, în timpul spasmelor dvs. ați pomenit numele de Neatenta. Îmi puteți spune despre ce este vorba?

Panică totală în mintea lui Black. Aceste conexiuni nu ar trebui să existe… Nu acum, nu aici.

B: Probabil mă refeream la persoana care a provocat accidentul? Spuse el înghițind în sec.

Margo: Era bărbat, posesorul SUV-ului care a intrat în autobuz.

Paint it Black

Paint it Black

B: Sincer nu am reținut mare lucru, cine știe poate vreo fată ceva… A trecut ceva vreme. 5 luni lungi și agonizante, cred că mă înțelegeți.

Margo: Desigur, v-am întrebat deoarece aceste reacții pe care dvs. le-ați avut sunt efecte adverse ale unor traume psihice din trecut accentuate cu trauma suferită de dvs în accident, prin urmare dacă aflăm mai multe despre starea de dinainte de accident putem afla cu aproximație impactul asupra psihicului tău overall. Mă înțelegeți?

B: Da, cum spuneam sunt dornic să cooperez cu orice îmi cereți dvs. Este înteresul meu să fiu bine, nu?

Margo: Așa ar trebui, doar unii oameni vor mai degrabă să scape și să-și ascundă scheleții adânc pentru a nu-i găsi rușinea de a merge la psiholog. Ce spuneți, vreți să fiți bine sau să semnez o hârtie?

B: Cu tot respectul… vreau să aveți satisfacția muncii, prin urmare doresc să fiu bine, pe bune.

Black joacă acum la 2 capete, ar fi putut scăpa foarte ușor spunând 2,3 surcele însă jocul îi place, nu poate refuza nicicum o provocare de a-și etala intelectul viclean.

Să-l fi mirosit doc Margo pe Black.. ca fiind o vulpe bătrână? Vedem mâine.

Bitzu

Lungul drum spre tine – Adierea unei nopți de vară

Plecat-a prima frunză din copac, galbenă aprinsă, și’n valul vântului se aruncă, acu că e desprinsă.

În vraja lui, o va purta pe culmi să tot privească. La fereastra lu’ Em va poposi, doar ca să-l necajească.

“Zâmbește-i des”, îi spuse lui, în timp ce se-nclină. La ce rost?. Răspunse el, sorbind cu deznădejde.

Din cupa’i plină iar de vină, umplută ochi orbește. La ce rost? Repetă surd, oricum pe ea n-o mai ajung.

Ea fuge’ntruna, și hai-hui. Aș strânge-o’n brațe, dar ea nu-i. Și vina-i toată doar a lui. A lui și-a norocului.

De l-a avut și l-a lăsat, acum norocu-i vinovat. La rândul lui când a venit, pe Em l-a cam tot sărit.

Ce-i pasă lui, și frunzei sale, ce prin vânt o poartă agale, că se lovește de pereți? Ce? Jocul vieții nu-l înveți?

El te’nconjoară și te prinde, te trage repede’nainte. Apuci și tu să-ți mai găsești, … cuvinte??

 

E glasul greu, prăpăstios, că vinu-i tare siropos, aduce a toamnă când frunza ajunge jos.

Dar nu e jale, nicidecum, că toamna vine, nu oricum. O vede uscată, toată scrum.

Îi plânge soarta frunzei acum. Dar nu e timpul lui pierdut, adună planuri de demult.

Cap la cap el le combină, piesele de se îmbină, noaptea lungă, luna plină…

Adierea unei nopți de vară

Adierea unei nopți de vară

Și totuși adierea lină… a nopții de vară, când tre să vină, Neatenta‘n calea lui.

Dar ia-o pe ea de unde nu-i, și astea’s iar în capul lui, pe baza lui, a vinului.

“Zâmbește-i des”, dar cu ce rost? Pe unde merg, eu am mai fost.

Tot ce-am știut, m-a ajutat, în viața să nu fiu legat, în gânduri reci, întunecate, așa ..

ca la’nceput de noapte.

Zâmbindu-i des, la chipul ei, o las să zboare sus la zmei.

O Neatentă, povestea ei, spusă clar în glasul frunzei.

Bitzu

File de roman – Tot pe loc .. pe loc.. pe loc

Există o vârstă în care de “bine” ce îți e, ajungi să meditezi la anumite lucruri. După cum zice titlul, ajungi să bați pasul pe loc, și cumva ajungi în situația în care trebuie să te scoți singur din rahat.

Ai putea să mergi la Biserică sau la vrajitoare, să încerci să te îneci în alcool și mă rog ce alte vicii se mai merită în ziua de astăzi, dar până la urmă, dacă ai pe gât un cap care să mai și gândească, ajungi să-ți dai seama, că bre.. tre să fac ceva.

Well și ce faci?

Să o luăm pe rând, dacă am ajuns în acest punct, deja am făcut primul pas, adică ne-am dat seama că avem o problemă și am decis că mai și trebuie rezolvată. Iei.. am parcurs 10% din drum…

Ai putea să aplici tehnica STOP (Stop, Think, Observe, Plan/Proceed), care în cele mai multe cazuri o să te împotmolească undeva la Think.

De ce?

Pentru că în primul rând ca să-ți dai seama cum rezolvi o problemă, trebuie să știi cum ai ajuns să ai o astfel de situație (în mediul corporate nu e bine să zici cuvântul problemă, sperie clientul). Poi simplu, ai greșit cu ceva pe undeva, nimeni nu ți-a zis nimic, dar au acționat, prin urmare te-ai trezit cu elefantul în casă. Pe scurt e mai greu până îți dai seama ce naiba ai greșit.

Mă rog, ne întoarcem la tehnica STOP, corporatistă și tehnica asta. După ce te-ai gândit, ai observat și ai luat o decizie să urmezi un plan, îți dai seama că ești un pic cretin, și că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din “bar/pub”. Adică, îți lipsește o chestie… îi zice timp de vindecare (dacă vorbim de relații si nereușita lor) sau experiență (dacă ne referim la day by day stuff) sau ce naiba ți-o mai fi lipsind pentru ca nu le poți avea pe toate peste noapte, pe scurt încredere.

Tot pe loc

Tot pe loc

Tot în popor se mai vorbește de timp, că el rezolvă toate problemele… Well da, le rezolvă… doar că în lumea asta a vitezei tu vrei să le faci pe toate ieri și dacă se poate azi deja să culegi roadele non-efortului tău.

Prin urmare cred că cel mai bine e să ai răbdare, în orice fel de situație.

Să luăm relațiile, spre exemplu (nu că altceva aș avea în minte acum). Important în a rezolva această problemă, e să nu o mai consideri o problemă și să ajungi cumva (dracu știe cum) să înțelegi aspectele bune ale statutului de single, că e vorba de “always bere cu băieții”, că poți să te uiți după cine vrei, și să o arzi cu cine vrea CiokoLocco tău. Ideea e să-ți faci o analiză SWOT (nu mai explic și pe asta, google it ffs), și să cântărești avantajele cumva să te minți pe tine că bre.. e normal să fii o perioadă singur, și că probabil asta o să fie ultima ta perioadă de libertate în care poți să … (adaugă prostie de o faci când ești singur).

No bine, și dacă totuși nu vrei să aștepți, nu vrei să accepți că ai nevoie de această perioadă de reintegrare în societate, ce faci?

După cum ziceam odată, important e să-ți dai seama ce-ți dorești cu adevarat și să investești toate resursele în acel lucru. Vrei altă relație… și nu vrei să aștepți, există soluții, doar că nu sunt de durată. Poți profita mereu pe urma celor mai slabi ca tine doar ca tu să te simți bine, dar dacă-ți dorești “the real thing” trebuie întâi să lucrezi la tine, să fii tu bine și fericit cu ceea ce ești și încotro merge viața ta.

Și dacă le-ai făcut pe toate cum trebuie, și totuși nimic nu pare să se lege?

Well, un pic de optimism nu strică niciodată, râzi deși viața nu e ceea ce-ți dorești pentru că paharul chiar e jumătate plin, doar că restul paharelor de le întâlnești îs cam pline așa de fel.

Pe lângă optimism… eu zic.. din experiența (la dracu de asta nu duc lipsă), că lucrurile se rezolvă într-un final dramatic, fix atunci când trebuie, nici mai devreme nici mai târziu, poți forța lucrurile trăgând de tine un pic mai mult decât te aștepți de la alții.

Iartă, uită și ajută pentru că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Bitzu

PS: Spertanța moare ultima, serios…

Lungul drum spre tine – Îți scriu din nou

Pentru o Neatentă,

Ți-am spus că mă privești, ți-am spus că mă cunoști, și-ți tot scriu în speranța că o să citești.

Dar eu-mi tot repet că nu exiști, ești doar în mintea mea, și nimic din ce fac nu va schimba această realitate.

Îți scriu din nou, pentru că nu-mi dă pace sufletul, mă ține pe loc, învârtindu-mă în tot felul de cercuri dubioase, aducându-mi aminte de tragicele momente când mă luptam pentru viața mea în alte cercuri, de apă. Dar hei, ce să vezi, măcar în cazul apei, aveam cu ce… să mă lupt, era un “dușman” vizibil pe care cu timpul am ajuns să-l numesc prieten, dar în cazul tău, Neatento, cu cine să mă lupt?

Câți demoni trebuie să-mi inventez, să justific lipsa ta? Cât să dau vina pe mine, să mă judec pentru “crimes that were never defined”?

Multă este așteptarea și răbdarea cu care te aștept pare să nu aibe limite, uitându-mă cum trecem pe lângă celălalt fără să știm de noi, m-aș împiedica de tine poate cădem amândoi?

Îți scriu din nou

Îți scriu din nou

Nu-i bai Neatento, e timp și pentru noi. Până atunci, amândoi, fredonăm piesele pe care le-am asculta când ne ferim de ploi 🙂

Și că tot vorbesc de muzică, uite tu de ce ești Neatentă, pentru că restul nu înțeleg muzica, și de ce e importantă pentru noi. Atunci când nu-ți găsești cuvintele să spui ceea ce gândești, măcar găsești versurile care transmit emoția pe care noi, în durerea noastră am învățat să o recunoaștem în refrene.

Dar din nou, acestea sunt gândurile unui nebun, un amețit care s-a învârtit prea mult după coada sa până a ajuns să amestece două realități menite să rămână paralele: dorința lui Em și realitatea din lumea în care trăim.

Și chiar dacă ai fi acolo, ascunsă după un val imens de fum, crezi că dacă ai apărea acum, te-aș putea opri din drum, să-ți zic eu “bre, nu e bun”?

Bitzu

Lungul drum spre tine – Motivația lui Black

Vorbeam în articolele trecute despre cum Black s-a săturat de bunătatea credulă a lui Em și a decis să se desprindă de acesta și apoi să câștige bătălia cu Em pentru control. Însă de ce s-a ajuns aici și care este motivația lui Black pentru a se plimba mândru, în sulița goală, prin codru este cu totul altă poveste, una asemănătoare tuturor persoanelor care decid că “până aici a fost“.

Em, a ținut mult timp o balanță între gânduri, reușind cumva să-l mulțumească pe Black oferindu-i acestuia cam ce-și dorea: recunoștință, aventură și pasiune dezlanțuită, cum spuneam și mai devreme, doar unu era rege’n codrul său, și falnicul paloș îl flutura liber în zare.

Motivația lui Black

Motivația lui Black

Doar că, de bunătate, în lumea lui Em, se cam tot profită, iar el… nu a căutat niciodată apriga răzbunare cerută de Black cu așa ardoare, astfel încât grămada de umilințe devenise așa de mare că nimic nu părea să umbrească imaginea de papagal în formare.

Ideea lui Em era că nimeni nu merită efortul și timpul său pentru a se răzbuna, și ar fi preferat să plece și să nu-și pună mintea cu cei din jur până când nu a mai avut unde să plece, cercul strângându-se atât de aproape că o reacție era inevitabilă. Și totuși reacția nu a venit din partea lui Em, acesta preferând să moară strâns de cercul principiilor sale decât să dea frâu “inner demon”-ului.

Doar că oricât ai vrea să te ferești, de furia inevitabilului nu te poți ascunde. Karma va presa din ce în ce mai tare până când lecția va fi învățată.

Așadar, oarecum sătul de lipsa de reacție și de totala ignorare din partea lui Em (care nu asculta niciodată de sfaturile lui Black cu privire la eventuale capcane în care acesta urma să pice de fraier), Black a profitat de momentul accidentului pentru a se elibera, din punctul acesta de vedere, Karma a punctat bine pentru Black, dându-i o sansă acestuia să fie responsabil de tot ce se întâmplă.

Planuri mărețe în mintea sa, însă frustrarea nerealizărilor se răsfrânge mai tare acum asupra personajului fără gândirea etern optimistă a lui Em spre un final fericit, fără visul lui etern la Neatentă, fără momentele în care el se pierde cu imaginea ei in minte, rupându-se de realitate, dorind acea secundă în plus în care să-i mai fi privit atent chipul înainte să dispară din magazin.

Black însă este ancorat în realitatea neputinței sale, în care suntem îngrămădiți de o societate fără niciun scop, fără nicio direcție. E o continuă așteptare de weekenduri în care încearcă să înghesuiască cât mai multe amintiri înainte ca flacara tinereței să se stringă și odată cu ea să dispară libertatea de a alege când scoate paloșul din teacă.

E un moment pe care naivul Em, probabil îl va specula, curmând astfel suferința neputinței acestuia și readucând echilibrul după luni bune de jocuri parsive și răzbunări fără rost.

Bitzu

Load more