Sep 25 2016

Lumea în care trăim – Aventurile unui suflet bătrân

!Disclaimer: Faptele și ideile prezentate în acest material ar putea fi influențate de starea curentă

Câteodată ne place să credem că noi suntem speciali în felul nostru și că lumea este rea în jur. Ceea ce uneori e destul de ok, problema se pune în momentul în care din curiozitate te gândești:

Da, eu cum sunt oare perceput atunci când nu am chef să zâmbesc frumos?

Și așa am ajuns la partea cu aroganța, mulți prieteni mi-au zis că, la prima vedere, păream super arogant pentru că vorbeam cumva de sus, și criticam în stânga și în dreapta ca și cum eu nu m-aș vedea pe mine. Dar după și-au dat seama că cel mai critic îs cu mine însumi și m-au lasat în pace.

Glumesc evident, majoritatea au priceput că nu criticam persoana în cauză, ci tipul de comportament afișat. Pentru că deseori se facea că vorbesc despre cineva la modul critic: “Cât de bătut în cap poți fi?” vorbind despre un anumit X-lescu ca la câteva zile… să vin cu o replică gen “Nu-i prost degeaba“…

Unii pareau surprinși, până și-au dat seama modul în care eu mă exprim este totalmente defectuos.

Ideea e că pe măsură ce înaintezi în viață și alegi să rămâi totuși adeptul unei minți deschise, o să vezi cele mai diverse tipare și cel mai probabil o să te plictisești teribil până când vreun “scăpat de sub control” ca tine îți servește bomboana pe colivă…

I know, trebuie să explic un pic. În mare parte oamenii, nu se omoară cu gânditul, că deh… viața trebuie trăită… cu bune, cu rele, cu Dumnezeu înainte și șpaga de apoi, prin urmare odată ce ai citit un tip de caracter, îi poți seta limita în care el pendulează, mă rog o medie.. o dreaptă de regresie… ffs… un interval de așteptări, de unde rar mai scapă ei și fac câte o surpriză.

Și mă rog, te mai amuzi un pic pe seama lor, când îi lași să creadă că te-au făcut când de fapt îți e milă de prostia lor. Noh, genul acesta de persoane poți să le învârți cu vorbe dulci, să le cânți la suflețel ceva de dor, și i-ai câștigat pe viață… wow ce prieteni de nădejde

Aventurile unui suflet bătrân

Aventurile unui suflet bătrân

O laie… când o să te dai cu capul de pereți că nu știi ce să faci, sigur vei merge la un astfel de tovăraș să te sfătuiască despre secretele ascunse ale punami-ului. Get real… vrei sfaturi de la Fizz nu le Gigă, șofer pe buldozer.

Mergând mai adânc în discuție, ajungem la al doilea scăpat de sub control, ăla un fel “tu” dar cu alt stil…

Și cum mai suntem și dați dreq că nu ne dăm arama pe față de la început, încep jocurile. Ăla te face de cacao, prizându-te în zona ta de disconfort, tu îi întorci gluma, că deh, pene ai, cioc îți mai trebuia, și uite așa în zece secunde toată lumea se uită la voi doi cum vă roadeți ciolanele.

Dar niciodată nu o să recunoști respectul pe care îl porți partenerului de distracție… alea se simt în priviri. Nu ai să-l lauzi de față cu toată lumea, dar știi că te poți baza pe el la o dumă mai greu de digerat.

Bun, și care-i scopul acestui articol, doar să mă laud eu ce bine mă trollez cu prietenii în privat?

Nope, articolul acesta are scop educativ, în cazul în care te-ai plictisit de aceeași monotonie și discuții tâmpe cu părinții, prietenii sau iubita și ai vrea cumva să nu mai râzi sec la aceleași emisuni cu oameni mediocrii făcându-se de cacao pentru 2 bani în emisiunile de după 11 noaptea.

Pentru voi dragilor, am o mică provocare. O să vă prezint o situație reală din trecut, și voi va trebui să deduceți de ce personajul X a luat decizia măreață de a zice A în loc de B.

Dar asta într-un alt articol, ceva mai criptat.

Cu drag,
Bitzu

Sep 23 2016

Lungul drum spre tine – Hei, mai ții minte cum era?

Hei Neatento, mai ții minte cum era?

Dimineața, când te trezeai cu gândul că el se gândește la tine? Da, e o minciună, el dormea dus, că tu trebuia să te duci la muncă, și el se trezea mai târziu, dar ce visul nu se pune? În visul lui, tu erai acolo, cu zâmbetul pe buze, alergând probabil printr-un lan de flori ca’n clipurile lu “Zâmbițel”.

El te visează, pentru că asta-i singura lui soluție prin care el poate fi lângă tine, nu pentru că ai fi departe de el, dar în realitatea de vă înconjoară, el este condamnatul nejudecat la izolare.

No și când se trezea el, îți aduci aminte, tu Neatento, că nu-ți lipsea mesajul de “Neața“? Zis așa ca la piața, dar nu asta e relevant, ideea e că, primul lui gând erai tu. Cu tine adormea noaptea, cu laptopul în cap, și cu tine se trezea, cu laptopul pe jos.

Dar zilele când erai răcită, știi tu cum treceau când, evident de la distanță, îți trimitea pupici miraculoși alături de tot felul de leacuri băbești? Care oricum sunt în ziua de azi, imposibil de realizat. Unde mai găsești tu coji de ceapă și mătase de papușoi? Depinde cât de resourceful ești :).

În fine, nu e bine să vorbim despre trecut, că doar nu trăim în el. Am putea să discutăm, dacă îți dorești despre viitor. Ah, nu… sorry viitorul ni-l facem pe măsură ce ni se arată.

Hai să-ți zic un secret, unii văd mai bine la depărtare, chiar prin ceața deasă a timpului. Nu trebuie să fii invidioasă pe el, e ok, dacă-l rogi frumos sigur îți va arăta tot ce știe.

Dar oricât de bine ar vedea el sau oricât de priceput în a citi oamenii este, din nefericire pentru el, ca să ajungă la tine are nevoie de ajutorul tău. Oferă-i-l tu Neatento, întinde-i mâna de la distanță și lasă-l să te conducă spre lumea sa. Poate așa, viața o să-ți fie mai interesantă, cum adesea zici tu 🙂

Nu vreau să te rețin mult să știi, nu… doar vreo câteva decenii de zâmbete și discuții interminabile despre tot felul de subiecte. Ce rost are totuși să ne consumăm cu mizeriile cotidiene când putem dezbate neîntrerupt zile întregi despre muzică și impactul său asupra stărilor?

Mai ții minte cum era?

Mai ții minte cum era?

Nu știu dacă ai văzut filmul Inception, dar acolo protagonistul s-a aruncat în visele împreună cu soția sa și acolo au creat un univers așa cum și l-au dorit, evident că e un film, unde e nevoie de dramă iar într-un final, după sute de ani de vis în vis s-a plictist el, apoi și-a dorit să se întoarcă la realitate și la ai lor copii… etc.

Dar noi nu avem sute de ani și nici nu vom putea să ne construim fizic un univers doar al nostru, dar vom putea cel mai probabil să ne facem viața mai ușoară, ajutându-ne unul pe celalalt să devenim mai buni.

Și asta pentru că, tu Neatento ești trandafirul minunat uitat într-o lume rece undeva într-un loc nu foarte special, pe care eu, nu doresc să-l rup, smulgându-l din lumea sa pentru a mă bucura eu o scurtă perioadă de frumusețea lui, ci să-l protejez ajutându-l să-și ducă existența spre sfârșitul pe care și l-a dorit.

Pe curând,
Bitzu

 

Sep 17 2016

Lungul drum spre tine – De la cap-ăt

Ok, bine, știu, am greșit adresa, am vrut să bat la ușă dar în mână era tesla.

Dar e ok, că se repară, tot timpul scurs ca amăgeală.

Ha, am spus-o drept, ce nu-i cinstit? să-ți zică omu’ ce-a gândit?

E ok, sunt supărat, ți-am scris și ieri și n-a contat.

Acum îți ți părul sus legat, te văd prin farmec, în halat?

Ce-o fi fost în capul meu? În mintea mea tu stai mereu.

Mă întreabă lumea hotărât, ce ai Em, ți s-a urât?

Nu-ți mai place viața bună, iară te legi de vreo nebună?

Da, mă leg, nu am ce face, inimii îi dau ce-i place.

Asta vrea, eu asta-i dau, da mă rog de pot s-o iau.

De la cap-at

De la cap-ăt

Ce zici tu Neatento, te scot încet din cochilie, cu gânduri puse-n poezie?

Voi putea să te scot din lumea ta, să ne-ntâlnim la o cafea?

Ști că-ți povesteam eu ieri, când vorbeam despre plăceri.

Pardon, voiam să zic ceva de bine, că te visez mereu pe tine.

Ah, n-am voie asta să-ti zic, dacă poți scuză-mă un pic?

Au venit, iar după mine, cică eu mă-mbăt cu tine.

Dar n-am turnat nimic din sticlă, stă ascunsă la oglindă

Aș fi vrut să te cinstesc, cu-n vin de seamă, chiar domnesc

Nu de la beci, că acolo nu-i, decât iarbă pentru cui,

Am la naiba am uitat, n-avem voie la fumat.

 

Cu bine,
Bitzu

 

Sep 16 2016

Lungul drum spre tine – De vorbă cu Neatenta

Hei,

De mult timp eu încerc să spun povestea noastră, o poveste frumoasă, începută de mult în mintea mea și continuată tot acolo. 🙂

Ha! Știu, mă cred amuzant, și pe bună dreptate, având în vedere că totul se petrece în capul meu: toate aventurile, toate escapadele, tot ce înseamnă uitat de cotidian se întâmplă cu tine, plăsmuirea minții mele, și nu așa ar trebui să fie.

Dar hai să-ți zic ceva, trage un scaun aproape, așează-te confortabil, toarnă-ți o ceașcă de cafea și aprinde-ți o țigară. Când ești pregătită, vom putea începe. Ai putea totuși să-ți lași grijile deoparte, acum că stăm de vorbă.

Tu crezi că există cale de scăpare, că tu vei reuși să fugi mereu și să rămâi amintirea unei întâlniri nerealizate?

Și dacă fugi, du-te dar hai să-ți zic ce ratezi:

Ratezi, în primul rând cafeaua, pe care ți-aș fi făcut-o, și care oricum ar fi e mai bună decât toate experimentele tale matinale când nu vezi lingura să o ții în mână.

Dar poate nu dormi prea mult, și vrei să ajungi dimineața departe, ei atunci pierzi în fiecare seară căldura unei îmbrățisări duioase, și ai toate nopțile adormind obosită chinuindu-te să închei o zi în care te-ai agitat mult.

De vorba cu Neatenta

De vorba cu Neatenta

Pierzi un prieten, care te ascultă, și care vede ceea ce tu nu poți atunci când grijile te încolțesc, o voce tâmpă care va râde de tine când nu vezi răspunsul din fața ta, dar care te va face să zâmbești la final.

Dar e ok, e timp pentru toate, eu știu că ușile tale s-au închis, iar la poartă la tine se trag clopotele degeaba, tu n-ai urechi să asculți ceea ce bate tare în apropierea ta, aproape ca-ți țipă gândurile în minte să te uiți mai atent când mergi pe stradă cumva să ne zărim, dar tu le ignori și mergi în treaba ta.

Apoi ce rost are dragă Neatentă:

Să treacă timpul peste noi, să ferim de frig, de ploi.

Să uităm de tot ce vrem, că oricum “noi nu putem”.

Ei pe naiba, și nu oricum, o să-o fie la timpul ei….

Fac pariu pe banii mei, aia de-i mai am acum.

Dar stau și mă uit uneori, văzând luna printre nori,

Și știu că tu stai cu spatele la ea, n-ai vrea să vezi ce vede ea,

În ochii tăi mari dar goi, nu existăm ca amândoi.

Eh și să-ți mai zic cum eu mă foiesc în timpul nopții gândindu-mă că chiar de te-aș afla, ce lume cruntă avem împotriva noastră. Ea, lumea nu ne vrea, să visăm sau să fugim unde vrem, să ne petrecem timpul vorbind despre tot ce ne apasă.

Sau cum ar fi ca la prima întâlnire, în loc să pleci cu gânduri grele, că mâine muncă… toate cele, să pleci legată de o vrajă necurată? Vrajă veche și uitată, de multă lume cautată? Unii caută să se dezlege, să fugă de ea, alții o caută disperați, dar nu o vor găsi. Căci dragostea e boală grea, nu se leagă de oricine, și nici oricum, ea se va lega de tine, pentru că doar eu voi ști cum.

Dar stai acolo și oftează, ai să vezi că nu contează,

Trenul ce-ar fi trebuit să-l iei… vine des cam pe la trei.

Doar că în locul meu, o să fie-un pui de zmeu,

Unul mândru și calare, pe cai frumoși, mulți la dotare.

Ăla vine, te seduce, te va lăsa și se va duce

Să aibă alta-n patul lui, cum a fost… acuma nu-i.

Ha, sunt invidios, dar cum să nu fiu… mereu lângă tine aș vrea să fiu…. Dar tu ce zici bre Neatento?

A da, mintea ta e încă blocată, uite ce zice ea nevinovată:

Ce-mi trebuie mie vreun nebun?

De complicături n-am timp acum,

Te foiești și le învârtești,

Doar ca să mă aburești.

Nu Neatento, nu e abureală, poate pe geamul de la cameră când de perete te lovești, de un dor să te potolești.

Acum te las un pic, e bine? Vin gardienii după mine. Mi-au dat un alb costum, doar pe ăsta-l am acum.

Cu drag,
Bitzu

Sep 01 2016

Potrivirea – singura necesitate

I have no need for good souls: an accomplice is what I wanted.  – J.P Sartre

În viața, eu am înțeles că e ok să ai, și să-ți dorești. Dar e o prostie să-ți dorești ceva de care nu ai nevoie, sau ce nu ți se potrivește, doar din ideea că trebuie.

Acu câțiva ani, vorbeam despre necesitatea unui telefon de performanță și cum ajungem să aruncăm bani absolut inutil, pe lucruri fără valoare, care nu aduc plus valoare.

Acum, încept să vă scriu despre dorința absurdă și exagerată în relații.

E ok să-ți dorești ce-i mai bun pentru tine, nu despre asta vorbim, ci despre prăpastia mare între ceea ce-ți dorești și ceea ce ești dispus să oferi și de ce ai nevoie.

Ca să fie lucrurile mai clare, vom apela desigur, la eternele exemple.

Tipica prostie a omului:

Dacă am bani mai mulți trebuie să se vadă asta în îmbrăcăminte, mașină, telefon sau bijuterii.

Acum “firma este firmă“,  “materialul face tot banul” sau “dai un ban, dar știi că te ține“.

E ușor să aluneci în zona asta și să-ți pierzi odată cu vechile lucruri și obiceiurile. Nu mai merg în X local, ca e nasol… și miroase, după ce ani la rând făceai prezența săptămână cu săptămână.

Ajungem la partea de relații… aud foarte des chestia asta legată de salarii și facultate: Că tu ești programator și îți permiți, și cum eu mă uit doar după fete selecte and shit.

Nu cred că este relevant cu ce se ocupă tipa, ce facultate a făcut sau dacă a făcut una cât timp cei doi se înțeleg, se potrivesc.

Potrivirea

Potrivirea

Cât timp nu trebuie să-ți iei la ciocan propria undă să se potrivească cu a ei, cât timp vă puteți surprinde unul pe celalalt cu lucruri banale gândite în același timp… relația nu au cum să meargă prost.

Dar e greu să găsești aceea persoană, și greu e să ajungi să descoperi aceste aspecte legate de voi.

Ah! Potrivirea asta, Sfântul Graal al existenței în armonie, căutată ești de cei ce o înțeleg și neprețuită de restul.

O vorbă veche spusă de un prieten bun: “Bă, ascultă aici ce zic eu, dacă știi să o faci să râdă oricând… aia e” sau cum au amuricanii: “If it makes you laugh buy it or marry it“.

Acum ajungem la întrebarea:

Cum îți dai seama că sunteți pe aceeași undă?

Se vede de la o poștă ușurința comunicării, topicurile nesfârșite pe care le dezbateți și pornesc din nimic, lipsa de timpi morți din comunicare și a stânjenelei.

E ca o un duet în care vocile celor doi se completează perfect întru glas unic și omogen.

Și odată ce v-ați găsit lucrurile se vor schimba. Pentru că, din momentul în care inima e liniștită și te simți protejat, ai un oarecare refugiu unde ești înțeles, te poți ocupa liniștit de celelalte aspecte.

Sau poate sunt eu doar un visător perfecționist, ce va da tot timpul din coate pentru chestii inexistente în lumea în care trăim.

Aug 29 2016

Ce nu ți-a zis mă-ta – Cum treci peste o relație nereușită?

Dragilor,

Aici e o treabă simplă, nu sunt multe de spus… în teorie orice șut în fund este un pas înainte, nu?

Well din nou: NU. Pentru că în cele mai multe cazuri, oamenii în loc să învețe din greșelile trecutului, le repetă obsesiv, apoi orbiți de atâtea dezamăgiri și probleme ajung să se afunde în mlaștini formate din mii de oftări și lacrimi amare.

Bun, cam atât cu partea soft. Aici primești realitatea servită dur ca o raia aplicată corespunzător peste spinare într-un oarecare sat din Moldova.

Ce nu ți-a zis mă-ta?

Eu zic că ți-a zis dar n-ai ascultat.

Nu pune botul la vrajeală. Ascultă cu atenție și observă. Vorbește doar când trebuie și calculează-ți cuvintele… Bla bla bla…

Nu mamă, eu o viața am și pe aia o trăiesc cum vreau!!

Da, o viață ai… și pe aia o irosești căutând senzații tari în anturaje nepotrivite.

Cu alte cuvinte, e fain băiatu ăla rău și șmecher, și e fain când atenția tuturor e asupra ta pentru că tu ești cu el că e masculul alfa și tu femela sa, dar nu mai la fel de fain atunci când te lasă pentru alta mai tânară sau din cine știe ce motive își bate joc de sentimentele sale.

Well, eu nu sunt aici să zic: Băi mergeți și căutați baieți buni, că aș fi oarecum ipocrit… Ăia buni sunt luați deja de unele de s-au trezit mai devreme din scenarii cu Ryan Gosling.

Eu scriu aceste rânduri pentru persoanele (nu contează genul, că și “bombele” alea bune lasă urme adânci) care, după ce au trecut prin momente urâte, în loc să se îmbunătățească pe sine, să schimbe un pic filtrele aplicate atunci când întâlnesc oameni noi, încep să se retragă în cochilii adânci și să arunce pe toată lumea în aceeași oală.

Well dragilor/dragelor, vă meritați soarta!

Este doar în puterea voastră să vă ridicați, să vă redescoperiți, să începeți să trăiți din nou din plin, nu cu frâna de mână trasă, nu cu sentimentele’n seif.

Mă-ta trebuia să-ți mai fi zis:

Fii atentă la detalii, nu-ți lăsa sentimentele sau hormonii să-și facă de cap și trăieșteți viața așă cum ți-ai dorit, nu cum s-a întâmplat să fie.

Scuzele de genul: Așa a fost să fie, sunt pentru oameni slabi.

Nu. Așa ai lăsat să fie, altădată fii mai atentă și o să fie mai bine.

A better you

A better you

Stai deoparte de oameni toxici care nu-ți împărtășesc viziunea de viață sau sunt ignoranți cu dorințele tale. E ușor să alegi calea ușoară, cea la îndemână, o relație rapidă care oferă ceva beneficii per moment, dar care nu are cum să funcționeze pentru că deși tu crezi că-l vei schimba, te înșeli, asta pentru că oamenii nu se schimbă doar pentru că vrei tu, ci pentru că meriți tu.

Oricum, vorbele mele sună inutil în ecoul unei încăperi de gheață, acolo unde caut ieșirea de urgență din labirinturile a tot felul de fortificații, de zici că trăim pentru a ne feri de realitate, că scopul nostru în viață este trăiesc la tinerețe cum vreau și apoi mă resemnez cu ce apuc.

Sec.
Bitzu

Aug 25 2016

Lungul drum spre tine – Toxicity

Somewhere, between the sacred silence and sleep – System of a DownToxicity

Cine credea, că această sesiune de hipnoză este doar o suită banală și monotonă de întrebări probabil îl consideră naiv pe Black.

Cum ar putea el să zică așa simplu: Da? Sa vină cineva să-i reseteze circuitele fără a avea un as în mânecă?

Nu, după ce doc Margo îl “numără” pe Black către somnul hipnotic, lucrurile au început să se schimbe drastic și pentru tânăra doctoriță. Camera se întunecă ca și cum soarele ar fi decis să ia o pauză, aceeași senzație de lipsă totală de căldură simțită de Rey și Em, acu ceva vreme prin Valea Regretelor, o încercă acum pe Margo.

Black a agățat-o în lumea sa, acolo unde doar el și Em sunt jucătorii majori, iar Margo este un mic pion aflat pe tablă într-o pozitie foarte delicată.

Însă Margo nu e Rey, Margo înțelege situația ca fiind o dublă hipnoză prin urmare își încearcă norocul cu prima întrebare:

Toxicity

Toxicity

Margo: Cine este Rey?

Peisajul se schimbă rapid către prima întâlnire a lui Black cu Rey, momentul în care acesta a lasat-o fără aripi. Margo analizează cu atenție acestă manifestare violentă, doar că peisajul se schimbă din nou.

Margo se trezește într-un loc foarte cunoscut, multă iarbă verde, un copac în mijlocul acestei oaze, iar după acesta silueta soțului lui Margo. Este locul în care ea a fost cerută. Aceasta aleargă înspre el, însă pe măsură ce se aproprie, pașii îi încetinesc deoarece, în întoarcere, se arată adevăratul chip al siluetei … este Black.

Black: Ups, cineva a uitat să-ți ascundă amintirile. Hai să ne jucăm un pic….

Peisajul iară se schimbă la unul din momentele tragice din viața lui Margo, atunci când ea a pierdut pe cineva foarte drag. Frica de atunci începe ușor să o cuprindă, și să-și piardă cumpătul. Em apare, într-un final, iar vocea-i calmă astâmpără temporar nesiguranța tinerei fete.

Em: Nu te lăsa afectată de tacticile acestea mârșave. Nu sunt, decât intimidări pentru a te arunca de pe drumul pornit. Hai să plecăm de aici.

Din nou, peisajul se schimbă. De această dată Em o trimite pe Margo în magazin, unde a întâlnit-o pe Neatentă… Filmul interacțiuni lor se derulează încet și gândurile lui Em se aud în fundal ca sonorizarea proastă a unui cinema abandonat. Em, visător… timorat, gânditor. Neatenta jovială, aeriană și foarte prietenoasă.

Margo: Ce drăguț, există totuși bunătate și în partea lui Black.

Black: Intimidări zici, spuse Black în timp ce-și face apariția din penumbra ce delimitează spațiul acțiunii. Hai să vedem cât de bine răspundeți la următoarea proiecție.

(Salturile între peisaje sunt controlate de cel ce inițiază saltul în mintea lui Em, cealaltă jumătate trebuind cumva să o găsească pe Margo prin multitudinea de secvențe generate într-o secundă de mintea acestuia.)

Margo se trezește în biroul său, singură. Pe birou, poza cu soțul este înlocuită cu o poză a ei într-o vacanță. Din mintea ei, Black a reușit cumva să șteargă toate amintirile ei cu soțul și interacțiunea cu Black, iar Margo simte acest gol imens, din lipsa a 2 ani de momente din mintea sa.

Ușa se deschide, și pe aceasta intră Black.

Black:  O zi bună, colega. Te pot servi cu o cafea?

 

Va urma,
Bitzu 

Load more