Nov 09 2009

Plictisit de paradis – După 20 de ani

Tunete și fulgere, în timp ce Bitzu se apropia de porțile Paradisului, pielea i se facuse de găină pe spate, picioarele ii tremurau, neștiind ce îl așteaptă, se apropie de primul om de îl vede.

Bitzu: Bună ziua, unde sunt, și cum ajung înapoi în Brașov?

Sfantu Pentru

Sfantu Pentru

SP: Hello, Mister Bitzu, I was expecting you, you’re on the “Stairway to heaven”, and I’m Saint Peter, you know me right?
Bitzu: Bă, unu la mană, este că ești nebun? Moșule … vezi că știu unde’i spitalul de nebuni în Brașov, dacă vrei te duc direct. Cum să fii tu, Sfântu Petru? Dacă tu ești cine zici că ești, înseamnă că eu sunt mort, și nu prea se poate, țin minte că m-am dus la somn… și n-aveam nimic. Așa că lasă glumele și zi-mi unde sunt, că am niște întâlniri la care tre să ajung.

Sfântu Pentru, zâmbind: Sir Bitzu, I see that your stupid sense of humor hasn’t changed at all. Let me tell you some things: 20 years ago, you were here, sick of all the goods in Heaven so I had to punish you. Have you found your lady?

Bitzu: Băi nene, nu știu cine ești, și nu știu ce rahat vorbești, dar tu de unde știi de fată? Citești gânduri? Ciudat, să fi fost eu, acum 20 de ani aici și să nu-mi aduc aminte?
SP: The only things that you need to know is that she’s so close you can smell her parfume. Trust your instincts, and don’t get destracted, oh, yeah, don’t do something stupid because you have the pass through your life, before coming back, we have prepared you a surprise, so don’t get killed.

Bitzu: Mai am o intrebare, ce naiba tot caut eu persoana respectivă, și nu mă mulțumesc cu ce am? E ceva mai special la mine, sau sunt eu prea pretențios?
SP: What you will do with that girl, mortals can’t even dream of, they will write books about your love, you will inspire new generations to love each others like in the old days.

Bitzu: În sfârșit zici și tu ceva cu adevărat interesant, poi tu de unde știi toate chestiile astea? Nu eu-mi decid soarta?
SP: No, down there, you have a destiny to meet, you wanted to live among them, that’s what you will receive. Kindda miss you here, but your mission on Earth is more important. See you soon, Bitzu.

Trezit la realitate, puțin confuz, Bitzu realizează ce a visat, și stă pe gânduri.
În capul său: “Băi să fiu al naibii, ce viața am și eu, dacă ce am visat e adevarat, nu o să-mi pierd speranța, mă întreb ce naiba mi-a pregatit moșulică? Mă rog, însă ce vroia sa zică.. ca e aproape?
Ciudat vis… azi iar e ziua mea… vai de mine.. iar fac cinste, poate reușesc să mai ies și eu din casa… că văd că e fain afară… aș merge pe Tâmpa.”

To be continued

Bitzu

Nov 08 2009

Plictisit de paradis – începuturile lui Bitzu

Sfântu Petru: Welcome to paradise mister Bitzu, do you want something to drink?
Bitzu: Toarnă-mi o “Lacrimă
SP: “We haven’t had that spirit here since 1969.”

Sfantu Petru

Sfantu Petru

B: Vai mama voastră, da ce aveți?
SP: Crystal, J&B, Jack , Tuborg, Timișoreana fresh from Romania.
B: Dă-mi un pet de Jack te rog. Altceva, mi-a sosit partenera?
SP: No, sir, she said she’s dressing right now. Something else?
B: Măi Sfinte Petre, am auzit ca aveți o plasmă faină, de vezi chestii interesante în ea
SP: Ooo, the Mirror of the past… You know you have to be here more than 2 thousand years.
B: Nu contează, mă rog altădată… Transmiteți și voi meciu?
SP: You know Steaua will loose right?
B: Hai du-te după whiskey că mă disperi… Mă iei pe mine cu din astea.. Poate te las fără muncă.

Se ridică Bitzu, de la masa de aur la care stătea deoarece bătea soarele în ea, și el nu avea ochelari apoi începu a se plimba prin grădinile Paradisului, mă rog se uita el un pic prin jur, și ce să zărești prin o mică oglindă, lume grămadă, stringând întruna “Revoluție”.
B: Băi ai dracu și aștia, nu le mai încape strada.
SP: Sir, your lady just called, she’ll be here soon.
B: Perfect! Lemon… ca să am curaj.

Cum statea Bitzu și se uita așa în frumusețile paradisului, dintr-o data se vede în depărtare un chip firav de fată, de o frumusețe extraordinară încat tot paradisul pălea în jurul ei, lu Bitzu îi tremura mâna, încercând să se relaxeze, bea repede shout-ul de Perfect si zice vreo trei tâmpenii, face o cruce mare și înainteaza spre fată.

Ea: Bună Bitzu, ce mai faci?
B: Ce să fac, uite mă cert cu Sfântu Petru, frate s-au invațat și aștia bre, cu figuri… nu le mai ajunge plata… ia uite în țara aia vor revolutie.. ce vremuri traim.
Ea: Nu vrei sa mergem un pic printre ei, sa mai simtim si noi pulsul vietii cotidiene, acea viata mizerabila ?
B: Sincer, cred m-am saturat să stau aici in fericirea asta, mă duc să-i zic lu Sfântu Petru să ne aranjeze… intrarea in lume.

Zise Sfântu Petru ceva și pac.. Bitzu se trezește undeva în Onești… doar cu o frântură din imaginea fetei…
Sfântu Petru: Na, tupeistule descurcă-te acuma… să te văd cum o gasești.

După 20 de ani, de căutari… Bitzu se resemnează… și este chemat înapoi la Sfântu Petru pentru indicații.

To be continued…

Apr 18 2009

Scopul scuză mijloacele – revised

 

Poate că nu vă dați seama dar în fiecare zi folosiți o formă a expresiei: “Scopul scuză mijloacele” .

Să începem, zic.

Probabil că în fiecare dimineață, unii dintre voi, printre gândurile pe care le aveți și care vă frământă în momentul acela se află și intrebarea: “Ce fac azi?” și așa ajungem să ne stabilim un obiectiv pe ziua respectivă și pașii pe care am vrea să îi urmăm pentru obținerea lui.
Să nu credeți că e chiar așa simplu, orice sau oricât ați plănui ceva, niciodată nu o să iasă chiar perfect, aici aș putea adăuga că “universul” mereu își găsește metode de a-și indeplini “mofturile“, dar reflectați un pic la faptul că oricât v-ați strădui nu puteți controla întreg fenomenul.

Spre exemplu, vreau să merg la bunici, plănuiesc toate detaliile de care am nevoie, însă nu iau în calcul faptul că mâine aș putea primi un telefon urgent de la un coleg să mă anunțe ceva tragic, rezerva planului meu nu e normal să conțină așa ceva.

Means to an end

Means to an end

De ce “Scopul scuză mijloacele”? De ce acest post?

Simplu .. toată lumea are nevoi, fizice sau morale, și pentru a le împlini trebuie în primul rând să le dorim cu adevărat, apoi observăm că orice spunem, orice mesaj vrem să transmitem mereu are cel puțin două părti, două fețe, ideea ar fi să știm cum să ne folosim de acestea, și aici intervine prietenul nostru feedback, un lucru foarte util dar foarte puțin folosit, el poate să ne spună în mare ce a înțeles celălalt, și prin acesta putem să folosim una dintre fețe, ceea care ne convine nouă cel mai mult, care “ne scoate”.
Spre exemplu, vreau să îi spun colegului meu să nu mai dea muzica prea tare, el o să spună că ție nu-ți place melodia, însă dacă îi zici să dea muzica mai încet pentru că te doare capu, iar are 2 fețe: că de fapt tu ești răutăcios și îi răpești lui o plăcere, când defapt tu îi zici asta pentru că:
1. nu e politicos,
2. nu e sănătos,
3. s-ar putea să te trezești cu poliția la ușa,
4. melodia chiar e tâmpită dar nu vrei să-l superi,
5. chiar te doare capul însă ai putea lua o pastilă.

Orice ai zice mereu se poate interpreta într-un mod în care nici prin cap nu îți trecea ( “unde ți-o pun”,”o luăm pe aici”, s.a.) .
Bun, știm, orice zicem se interpretează după cum îl taie capul pe celălalt.

Se prea poate că tot ce am zis eu aici să fie luat ca un text scris de un alt frustrat sau un material bun de dezbatut, însă chiar nu conteaza cum este interpretat, important pentru mine e să-mi ating obiectivul prin urmare mijloacele în care acesta este împlinit nu contează.

Fiecare lucru are o parte pozitivă și una negativă, până și faptul că iubita iți zice că ești un idiot are o parte pozitivă, pentru că în sfârșit cineva a avut curajul să-ți zică în față că ești un idiot și că ar trebui să-ți schimbi comportamentul fața de ea sau alte fete.

Ideal în trasmiterea unui mesaj ar fi ca toată lumea să decodeze la fel mesajul compilat de emițător, dar până și asta are un aspect negativ, nu ar mai exista subînțelesuri, sau mesaje codate special pentru cunoscători.

Atât pentru astăzi, chiar nu e ceea ce mi-am propus să scriu, chiar nu conteaza, important pentru mine este faptul că mi-am notat undeva câteva gânduri și că cineva poate, ar putea sa le comenteze.

Bitzu

Mar 26 2009

Lumea în care trăim – începuturi

M-am decis daca tot am blog să încep să scriu și eu ceea ce cred despre lumea în care trăim. Vă anunț încă de pe acum că nimic nu o sa fie “roz” în această descriere.

Trăiesc de ceva vreme în România și am observat că orice om are 2 fețe:
– fața pe care o știm cu toții, care e la suprafață și pe care toată lumea o ia ca atare, care deobicei reflectă câteva obiceiuri ale persoanei respective;
-fața pe care nu vrei să o cunoști, care iese la iveală în situații delicate, care ne înfioară, care ne îngrozește, care ne indică de ce omenirea e în pragul dispariției.

Lumea in care traim

Ei bine și dacă nu e chiar așa, dacă defapt suntem prea ocupați să vedem dincolo de aparențe și să atribuim cea de-a doua față instinctului primar de apărare.

Lăsând la o parte jocul de cuvinte, voi da un exemplu din viața de zi cu zi. Cu siguranță mulți dintre voi ați trecut prin ceva etape care v-au schimbat viața major. Pentru mine a fost intrarea la facultate. Aici am observat că lumea nu vrea decât binele lor și cei pe care i-am cunoscut, mi-au trezit un sentiment de milă, deoarece “cerșeau” oarecum atenția care le-a fost dată în liceu, am văzut persoane care încă nu au trecut de adolescență și care înca se luptă cu formarea personalitații.

Las la o parte faza cu facultatea și încep a vorbi despre omul de zi cu zi. Cel prea ocupat cu lucru, care a uitat și  de cea mai mică bucurie: soarele de primavară care-ți bate ușor pe obraz, e ceva ce omul de azi nu mai apreciază, e doar o goană după bani. Înțeleg, justificată de nevoi, dar totuși nu trebuie să te închizi în tine așteptând o minune să te elibereze.

Aș vrea să am mereu nebunia de acum, să pot face ce-mi propun fără să-mi pese de hate-ul altora și să știu să apreciez ajutorul dat de prieteni. Mulți zic că adolescența este cea mai dificilă periodată a vieții unui om. Da, au dreptate e dificil dacă-ți dorești să rămâi în lumea ta și să nu treci peste probleme, este esențial să privești cu incredere spre viitor pentru că…. el e tot ce contează.

Ar fi fost bine dacă aș fi respectat eu însumi această replică, însa mi-a dat seama târziu de tot… că-mi distrugeam viitorul agățându-mă mereu de un trecut, care nu a fost prea reușit, însă precum Pheonix, din cenușă vreau să renasc, ori de căte ori voi cădea, și să fiu din nou persoana plină de viața ce știu că sunt, să scap din lanțurile divertismentului de proastă calitate oferit de media și să-mi îndrept atenția către libertatea pe care ți-o oferă plimbatul pe stradă.

Multe sunt de zis si puțin loc și timp pentru ele, vreau însă ca cei care citesc acest blog uitat de lume să realizeze că lumea actuală oferă un model fals pentru generațiile următoare, și că persoanele bune la suflet vor înceta să mai apară în marea de oameni corupți de moravuri, plăceri și bani.

Respect din promter,
Bitzu

Load more