Dus cu pluta fară barcă sau vâsle

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la ceva și mai și zic prostia la care m-am gândit, se lasă cu expresii de genu : “Ești total dus cu pluta” , “Numai la prostii te gandești” sau “Doamne!”

Și de ce?

Poi simplu, nu există propoziție în care, dacă nu se specifică exact subiectul, să nu o pot transforma într-una cu conotație sexuală.

Ca să întelegeți despre ce vorbesc aici, vă dau câteva exemple:

Dus cu pluta

Dus cu pluta

– Mă doare capul! (Care dintre ele?)

– Mâine, tre să o duc. (Unde? La femei?)

Bineînțeles ca toți zic că sunt un nesimțit, și un NFHH, că am văzut prea multe filme din alea cu x, și nu cred că e cazul. Sunt doar… o persoană căreia îi place să te prindă cu mâța în sac, adică să-ți arate ca ceea ce zici s-ar putea interpreta ca fiind o aluzie sexuală (not my freaking fault).

Și pentru ca toate au un nume, când cineva zice o chestie de genu… eu încep să zâmbesc ca un retard spre ei și uneori dacă se prind le zic că e Game On sau celebra “That’s what she said” și că nu ar trebui să se supere.

Iar dacă stai să vezi câte prostii de genu ăsta zicem zilnic, o să vă faceti cruce… Dar e natural, e firesc mai ales în aceste timpuri în care sexualitatea este din ce în ce mai prezentă în tot ce înseamnă industrie muzicală sau cinematografică.

Uneori, zic eu, chiar te ajuta când ai probleme și multe tâmpenii pe cap, task-uri sau alte prostii… să mai auzi câte una de genu, te face să le uiți ca o doză pentru monotonie, o pastila de râs.

Keep it up,
Bitzu

Lungul drum spre tine – Neatenta

În autobuz, Em este preocupat cu multe lucruri, își scoate telefonul, pune o melodie pentru a-și astâmpăra emoțiile, este în drumul său spre o posibilă întâłnire.

S-au cunoscut întâmplător, el era la cumpărături la raionul de cărți, uitându-se după ceva să-i satisfacă nevoia de literatură, îi plac romanele ale căror personaje sunt bine conturate. Ea, în acel moment trecea pe lângă el, spre raionul de electronice, înainte sfârșitul culoarului, cumva ei îi cad din coș unele articole de mărime mai mică, el.. cu gândul în 7 parți se întoarce către zgomot, moment în care este lovit de căruciorul ei… Fata își cere scuze și merge mai departe.

La casă, noroc mare, el se trezește cu ea în față.

Glumeț din fire el împinge căruciorul său ușor peste ea, dar înainte să o atingă îi spune ușor “scuze“.
Ea zâmbește, el se oferă să o ajute cu cumpărăturile. Încep să vorbească și totul decurge natural.

Raionul cărți

Raionul cărți

Se despart însă la ieșire iar el o strigă blând:
– Străino! Un nume de vrei…
– Spune-mi “Neatenta” și tura viitoare dacă îți voi răspunde vei afla mai multe.

Ei plecă fiecare spre locurile lor, amuzați de întâmplare…

Revenind la momentul din autobuz, el se îndreaptă spre același magazin, 2 luni mai târziu, sperând cumva că ea este client fidel și un cumpărător organizat.

Însă lucrurile nu vor sta așa cum se așteaptă el, pentru că la un sens giratoriu, șoferul mormanului de fiare în care se află, din neatenție uită să acorde prioritate. Moment în care un SUV izbește autobuzul în partea laterală din spate, zdruncinând toți pasagerii, dar cel mai mult pe Em, care, pentru că-și dezlega căștile nu se ținea de nimic.

El cade greu, și în cadere își aduce aminte de privirea lungă pe care o aruncase înainte de a se urca…
Acel moment îi rămâne în minte… paralizându-i orice reacție.
În cădere se lovește cu capul de geam, pe care îl crapă.

Em este căzut, ghemuit cumva lângă scări, lipsit de orice reacție în timp ce oamenii coboară revoltați și speriați din mașină. O doamnă îl vede și informează șoferul să anunțe salvarea…

Em, în acest moment, este între lumi.

Va decide să rămână, să lupte cu gândul la un moment frumos sau va părăsi această lume rece?

Va urma,
Bitzu

Lungul drum spre tine – În noapte

E târziu în noapte, e întuneric și e frig…

Undeva sus în cer… o picătură desprinsă dintr-un nor se sparge’n două. Jumătățile pornesc într-o spirală spre pământ, însă vântul viclean o îndepartează pe una dintre ele, ducând-o într-un loc necunoscut mie.

Acolo, ea-ți lovește fereastra, prelingându-se ușor către inevitabila pierire într-o entitate mai mare dar nu înainte de a licări preț de o secundă, ca și când tu în acel moment, din întâmplare te-ai uita pe geam în loc să dormi, și cumva ai zări acest mic moment magic.

In noapte

In noapte

Jumătatea cealaltă de picătură ajunge însă în palma mea, mă uit la ea și-i simt durerea despărțirii. O consolez spunându-i că o voi purta cu mine până la reuniunea cu partenera sa.

Încrezatoare, ea acceptă și-ntr-o clipa imi intră’n piele.

Un sentiment plăcut îmi străbate corpul și cumva te am acum în minte, îți simt prezența, îți aud șoaptele din noapte.

Nu știu cine ești, și o parte din mine crede că e mai bine așa, preferă ca tu să nu ajungi la mine acum, pentru că noi nu am fi pregătiți pentru nimic.

Sufletele noastre, acum, sunt prizoniere în lagărul “realității“, iară tu mai speri la iubire doar într-un vis pe care vrei să-l uiți rapid, pentru a nu te mai amăgi din nou.

Mă uit pe geam, cerul-i cenușiu, luminat frumos în departare, aerul e rece și proaspăt.

Mă gândesc cât de departe ești și când voi ajunge la tine, în sufletul tău.

E târziu în noapte, e întuneric și e frig…

Bitzu

Piesele din “capcana patului”

Notă introductivă: Pentru cei care credeți că este un articol deocheat… vă așteaptă o surpriză de proporții.

Sunteți față în față pentru prima dată, piesele s-au așezat în poziția de start.

Tensiunea stăbate încăperea, vă priviți în ochi și cu emoție vă invitați reciproc la prima mutare.

El este interesat de regina ta, tu ești preocupată să-ți aperi piesele cu orice preț pentru că știi că pierderea lor te-a rănit în trecut.

Și totuși dorința de a cunoaște fericirea te va împinge și de această dată să încerci să ieși învingătoare în acest joc de șah.

Da, ai citit bine – Șah.

Chess quote - Rămâne Scris

Chess quote – Rămâne Scris

Preocuparea ta de a te proteja cu orice preț, va duce la scheme malefice din partea lui, și într-un final la victoria fără sens, sau din contră, văzând că nu are nicio cale de atac, el va abandona jocul, considerând partida o pierdere de timp.

Ce sunt piesele în acest caz?

Well, ca în jocul normal de șah, pionii vor fi cei sacrificați primii asta însemnând primele informații pe care le shareuți între voi, detalii minore, nimic serios, nimic profund.

Vă anunț încă de acum că sacrificarea unor piese va fi necesară însă nu recomandată devreme. Un joc perfect trebuie să fie echilibrat, nu obligatoriu gândit, însă suficient de strâns încât să nu vă pierdeți interesul pentru joc, și implicit pentru celălalt.

Celelalte piese sunt un pic mai greu de făcut o comparație însă lăsați-mă să încerc.

Turele, sunt acele lucruri despre tine, de care oponentul se teme cel mai mult, sunt lucrurile pe care el nu le-ar dori sa le ai, gen defectele persoanelor din trecut său, însă un jucător abil va reuși să le neutralizeze, obligându-te să le ții mereu în defensivă.

Caii sunt fascinanți, după ei veți umbla cel mai mult, ei sunt imaginația voastră și cel mai probabil ultimii de vor pica în acest joc.

Nebunii, well nu știu dacă are sens să caut altă comparație decât cea evidentă, nu sunt chiar așa folositori și se pot bloca ori singuri, ori puși in poziții defensive sau de ce nu la un atac surpriză.

Acum ajungem la piesele importante: regele și regina… și de aici ne dăm seama cu ce tip de persoane avem de a face.. dacă merge după rege atunci e clar ca te vrea cu totul, să te cunoască, să te cucerească, dacă va merge după regină, atunci ne putem gândi că dorește să-ți paralizeze mobilitatea și apoi să joace în voie după regulile sale.

Scopul acestui joc, după părerea mea este o remiză, sau încercarea jucătorului mai experimentat de a obține “pat” – pentru cei care nu știu este tot o formă de remiză dar nu rege – rege.

De ce remiză și nu o victorie?

Pentru că într-o relație nu contează cine câștigă, important este să vă cunoasteți voi mai bine, să descoperiți lucrurile de vă plac, să existe respect pentru celălalt, pentru realizările sale.

Vă doresc o partidă pe cinste, una în ca fiecare mutare să fie plină de emoție și nerăbdarea de a vedea ce anume îți pregătește partenerul de joc să-ți ofere premisele unei experiențe de neuitat.

Bitzu

Lungul drum spre tine – Zburătorul

Viață de om normal: Se trezește, stăbate lungul drum spre muncă, își vede de treabă până seara târziu când merge la somn.

Astăzi însâ este o zi specială, somnul m-a învăluit, sunt prizonier al unor senzații plăcute, iar ochii mei văd culori vii și glasuri mlădioase mă atrag către ținutul viselor, unde eu devin Zburătorul.

În acest moment trupul meu nu mai simte nimic, sufletul iese din nou să băntuie orașul, e un oraș pustiu dar frumos luminat, la colțul unui bloc un boschetar îi mulțumește Domnului că nu a venit zăpada și încă poate să doarmă sub cerul liber, trec repede pe lângă el știind că nu mă vede, ajung în parc și amintirile încep să mă copleșească, simt și acum stragerea ta de mână, glasul tău care ma roagă să nu mai vorbesc “moldovinești“, vreau sa te ascult dar ești așa frumoasă când te oftici și buzele tale mă cheamă să le sărut..

Zburătorul

Zburătorul

Sufletul meu n-are răbdare… mereu agitat, străbate spațiul cu o viteză uluitoare, se mai oprește și el din când în când să culeagă din frumusețea nopții.

Ajung la fereastra ta, fereastră pe care am intrat de câteva ori să pot să te țin noaptea în brațe, fereastră pe care acum o văd închisă, însă mintea e șireată și mă strecoară încet prin crăpături.

Ajung lângă tine și te vad, un pic cam răcită, cu telefonul sub cap, gata să citești un mesaj de la mine, uneori ele ajung, astăzi nu… și totuși reușesc cu o adiere să-ți mut suvița de păr care-ți cade pe ochi.

Te trezești, te uiți să vezi cât e ceasul, e târziu iar eu nu mai sunt acolo.

Într-o secundă sufletul se întoarce la mine cu imaginea ta, corpul meu de până atunci rece primește o doză din dragostea ta, care mă ajută în fiecare dimineață să mă trezesc după nopțile nedormite.

Aș vrea cu gândul să te pot fura, sau măcar inima să ți-o iau și să mă întorc cu ea în cameră, însa ceva mă oprește, este mintea mea întortocheată care simte inima zburdând pe câmpii și ea preia frâiele.
Este autoritară și mă trezește la realitate, mă obligă să fiu responsabil iar inima-mi plânge pentru că a fost doar un vis și tu ești doar o iluzie.

Dar în curând te voi întâlni, inima mea o va lua razna, mintea va ceda controlul corpului și te voi strânge în brațe și te voi săruta la nesfârșit cu ochii sclipind de bucurie.

Dacă ai putea citi și vedea câtă pasiune zace în mine, gata oricând să explodeze într-o iubire necondiționată, ai lăsa totul pentru noi?

Acordă-i încredere inimii mele și ea va caștiga razboiul cu mintea, sprijină-l pe “Ștefan” când plecă la oștire deși neuronii sunt mulți “câtă frunză, câtă iarbă”, și noi ne vom pierde într-o adâncă uitare.

Al tău,
Zburătorul

 

Lumea în care trăim – Libertatea gândului

Ne naștem, trăim și crăpăm… e simplu… e firesc… e natural.

Însă ajungi la o vârstă în care îți dai seama că totul e în zadar și că ar fi bine să o lași baltă, să renunți la tot.

Așa să fie?

Firește că nu, viața e un dar neprețuit, habar nu aveți cât de norocoși sunteți că trăiți.

Gândiți-vă de câte ori ați trecut pe lângă moarte… înmulțiti cu numărul vostru norocos și o să obțineți momentele voastre de bucurie…

Sună ciudat nu, copiat dintr-un film sau ceva?
Probabil că da, însă contează de unde e expresia? Sau contează ce vrea să transmită?

Ce legătură au momentele voastre pe care nu vreți să vi le amintiți cu momentele de bucurie?

Momentele de suferință cu ceva sublim? Pentru unii dintre noi poate, pentru mine până acum sigur există o conexiune… și nu vorbesc despre moarte fizică… ci despre o moarte internă, a identității noastre… a spiritului pur cu care ne-am născut.

Acel spirit care ne-a guvernat anii copilăriei, pe când inconştienţa era ceva la ordinea zilei..
Noi faceam ce voiam, orice năzbâtie și eram fericiți.. pentru că aveam libertate.

Ce vreau sa zic scurt si direct: Sunt momente în viața unui om când nu știe de ce trăiește, nu are un scop, uită, se pierde însă se mai întâmplă ca unii mai norocoși să se trezească, redevin fericiți… fac lucrurile pe care le plac și fac asta pentru că sunt din nou liberi …

Wolf of wall street

Wolf of wall street

 

Acum întrebarea se pune:

Nu suntem cu toții liberi? Nu putem fi toți fericiți?

Nope… nu sunteți liberi deși o credeti.. nu veți fi liberi decât atunci când nu o să vă mai pese de lucruri, de supărări, când nu o să te mai gândești la ziua de mâine.. când pozele o să devină niște fișiere undeva uitate (Deoarece amintirile sunt în cap), când trecutul e trecut… prezentul e singurul de contează… când din prezent îți faci un trecut care să-ti facă cinste. ( Daaa, marele geniu… și-a dat seama de linia timpului… ha ha ha)

Gândește-te câteva clipe la ce vrei să faci în viață… și apoi trăiește-o. E simplu, nu te aștepta să pice din cer ceva pentru tine, nu pentru asta trăim.

Viața într-adevăr este grea.. dar și tu poți să ți-o complici enorm de mult.. Poți să te chinui și să dai vina pe altcineva… poți să te învârți în jurul unei probleme fără să-ți dai seama că e importantă, că merită atenția ta…

Eu zic că răspunsul la toate problemele legate de viața este iubirea.. sau hai să zicem pasiunea

Iubești ceea ce faci? Îți iese bine..

Nu iubești.. nu te mai chinui… că nu faci nimănui niciun favor și nici tu nu ai să fii fericit.

Știi? Sufletul tău tânjește după anumite chestii… unele sunt false, gen bani sau faimă… unele sunt pure .. gen iubire, respect, înțelegere ..

Încercați să iubiți mai mult și să gândiți mai puțin ce și cum o să fie, complicații..

Bitzu

Lungul drum spre tine – începuturi

 

O stație de autobuz într-un oraș mic.  Departe, în zare, o  vechitură verde iși croiește un lung drum spre adunarea de oameni ce o așteaptă. Liniște, copii ținuți strâns de mană, o tanti aranjându-și ușor eșarfa gălbuie peste palton.
E rece, dar nu din cauza temperaturii, e rece pentru că în sufletul celor de așteaptă în frig nu mai arde niciun foc, nici o trăire, nu-și face loc niciun vis. Da, știu, sună trist.

David-em se uită la ceas, e un pic în întârziere.
Înalt și impunător, îi tremură totuși genunchii de nerăbdare, e o zi importantă pentru el, azi află dacă eforturile sale au fost cu folos… dacă ambiția și

Lungul drum spre tine

Lungul drum spre tine

determinarea sa au dus la rezultatul dorit.

Em aruncă o privire în jur, râde un pic sub nasu’i mare văzând lumea în jurul său acționând exact cum o făcea și el înainte de ea…
Gânduri bune, ar vrea să împartășească bucuria de o simte, însă știe că ar fi penibil, și totuși cu părere de rău observă ce-i framântă pe oameni: “Ce preocupări mărunte..” își zise el, observând stresul unui tânăr student care naviga de zor pe site-urile de cancan, căutând senzaționalul acolo unde nu e nimic de văzut.

Mașina ajunge, Em urcă ultimul, aruncând o privire pierdută spre locul de unde a venit autobuzul, cu speranța de a vedea ceva, nici el nu știe… un semn… probabil, un gând să-i potolească neliniștea.

Șoferul pune în mișcare grămada de metal sub forma de mașina, lăsând în spate un fum gros… ce stagneaza ușor în aer preț de un minut.

 

Load more