«

»

Jul 19 2017

Unde-i unu nu-i putere

Dragilor,

Având în vedere că preocupările mele s-au schimbat datorită evenimentelor ce se desfășoară în această perioadă, cam de la începutul anului, am decis să scriu despre ce mă interesează, și anume: oameni și politică.

Inițial mi-am propus să nu scriu mizerii de genul pe blog, pentru că aceste informații le găsești peste tot la tv (a3 nu e tv, e <’89), iar încă un deștept care să vorbească despre asta nu ar fi mare lucru, plus că nu înțelegeam prea bine ce ne așteaptă, dar acum consider că cel mai important e să existe și păreri separate, cu adevărat neutre.

Prima mea problemă pe care o voi trata este: divizarea.

Conform zicalei, cred original grecească dar făcută celebră de americani: “United we stand, devided we fall”, care e și la noi în forma: “Unde-i unu nu-i putere…“, cred că important în aceste zile este să găsim lucrurile de ne adună și să nu mai punem accent pe lucrurile ce ne despart.

Nu vreau să generalizez fără dovezi, dar mă gândesc că problema noastră, ca nație, e că noi suntem “educați” să ne vedem de treaba noastră.

Să vă zic și de ce cred asta. Păi revenim tot la vorbele din popor:

Să moară capra vecinului” – Criticăm informarea despre aproape.

Adică da, descrie un comportament greșit, prin faptul că îi dorim un rău, însă eu aș spune cam așa:

Ar trebui să știm ce fac și cei de lângă, poate așa nu mai vedem viața roz.

Dar nimeni nu promovează solidaritatea, aia reală… vorba noastră “Interesul poartă fesul“.

Și mai avem tot felul de zicale care-ți indică să fii egoist, să-ți vezi de treabă, să nu te implici, și e trist că toată lumea promovează ideea asta, stai în banca ta să nu pățești chestii nașpa.

Nu frate, chiar dacă o duc eu bine, trebuie să mă gândesc dacă altul o duce prost, de ce se întâmplă asta și ce pot face eu, preventiv să nu ajung acolo.

Până și eu cred, am articol în care vorbesc despre “orice faptă bună nu trece nepedepsită”, e clar o mentalitate greșită.

Care-i legătura cu cotidianul?

Poi în presă se tot bate fierul pe subiecte care divizează societatea.

Că e vorba de religie, de familie, de drepturile LGBT, de politicieni, de pensii, salarii sau taxe… vorbim despre lucruri care ne despart, în loc de lucruri ce ne unesc.

Spunea cineva ca avem nevoie de un plan de țară, da… chiar avem nevoie de un țel… ca toți să ne concentrăm pe el și să fim toleranți cu cei care gândesc diferit.

Unde-i unu nu-i putere

Unde-i unu nu-i putere

Am ajuns să mă umplu de nervi doar deschizând Fb. Pentru că sunt postări ale unor persoane publice care au deobicei, păreri destul de valide însă pe subiectele astea cu divizarea o dau cu mucii în fasole, ținând mereu orientarea politică mai presus de adevăr și legalitate.

Fac o mică paranteză, am avut o discuție acu ceva zile despre asta. Orice om are o fărâmă de logică, cât de mică acolo.

Chiar nu puteți să acceptați adevărul? Cât puteți să fiți orbiți de fanatism?

Dragilor… dacă e moral sau nu, ai dreptul să crezi ce vrei, nu cred că-i treaba noastră să convingem alte persoane ce să creadă. Fiecare crede ce vrea, cam așa e în democrație, dar legea e lege, o respecți bine, nu… mergi la risc, dar dacă te-a prins cu mâța’n sac, fi om și acceptăți pedeapsa, prea suferim de “știi cine’s eu?”

Iar dacă nu-ți convine legea că e injustă, aceasta se poate îmbunătăți sau adapta, dar mereu ea să rămână dreaptă și aplicabilă, că doar nu faci legi ce ajută pe unii dar afectează mai mult oamenii cinstiți, aia e prostie.

Probabil am eu prea multe vise cu o Românie mai bună, mai decentă.

#mamsaturat

Dă cu paru..