«

»

Nov 27 2016

Vorbele tale sunt făcute din… popor

Vă zic sigur că nu m-am tâmpit să citez versuri din Ruby, acest articol atacă “vorbele” noastre tradiționale iar apoi vom face o incursiune în domeniul autosugestiei, ciudat nu?

Da, la prima vedere nu prea au legătură dar eu zic că până la final vom desluși de unde provine reputația lor, a zicătorilor.

Prin urmare.. “Cine se scoală de dimineață departe ajunge”. Oare?

Epuizarea este o mai nou o destinație? Sau se compensează cu mersul la somn odată cu găinile?

Având în vedere că prime time-ul s-a mutat la ora 20 și chiar după, meciurile încep în jurul orei 22 și țin până aproape de miezul nopții, ce înseamnă trezitul de dimineață? Ora 5… 6.

Evident că nu e vorba despre trezitul devreme… just kidding.. este vorba despre omul care se apucă din timp de o treabă mereu va termina cu succes. Oare?

Mă uit la domeniul în care lucrez și pare să nu fie așa. Nu mai merge de mult cu ai un plan bine pus la punct și un set de pași pe care trebuie să-i urmezi. Nu, tu trebuie să fii flexibil.. posibil să renunți pe la jumătatea drumului la tot ce-ai lucrat până atunci pentru că nevoile de business se schimbă foarte des.

Prea tehnic?

Ok.. e ca și cum te-ai gândi din timp pe cine să alegi… în orice funcție politică ca să te trezești că e doar un avid de putere.

Nici politic nu e bine?

E ca și cum ți-ai face planul de lungă durată după o lună de relație.. Unele lucruri nu pot fi anticipate sau grăbite, trebuie din nefericire.. să aștepți momentul.. semnul.

Ajungem așadar la altă vorbă… Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă în traistă

Pe vremea aia nu știau de pungă, sacoșă sau ghiozdan… era doar traista. Dar nu vreau să fiu urâcios să mă leg de natura arhaică a acestei zicale, și nici de ideea de religie..

Pentru că, la mine sună mai bine “Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple“, vorbă pe care am negat-o mult timp… Ea e ca o rugăciune către un Sfântu Petru super sadic.

Amândouă sunt pe aceeași line a răbdării de a vedea dincolo de aparențe și de a aștepta cumva momentul potrivit. Adică sună bine împreună când te gândești la capitolul relații. (da… totul se rezumă la relații)

Care-i problema cu aceste două zicători? Poi Dumnezeu, în primul rând nu stă să-ți dea ție personal nimic.

Ți-a dat liberul arbitru, descurcă-te cu el… de ce-ți dorești întervenția sa? Adaug rapid acum încă o zicală în ecuație.. Ce ție nu-ți place altuia nu-i face, asta o voi modifica un pic să corespundă subiectului, gen dacă ție nu-ți place ca cineva să aibă parte de o pilă, de un ajutor nedrept… de o intervenție externă, de ce ai vrea la rândul tău ca divinitatea, sub orice formă a sa să te ajute taman pe tine?

Probabil pentru că ești egoist și te gândești doar la nevoile tale, dar trebuie să lămuresc o chestie… Faptul că nu-ți convine avantajul cuiva nu e obligatoriu invidie este… deznădejdea unui sistem în care noi credem în egalitate, măcar la naștere, în loc să ne gândim la echitate. Dar mă rog, sistemul nostru de valori este stricat și într-o continuă stare de degradare…

Revenind la egalitate, este o dezamăgire să vezi cum te chinui prin muncă să obții ce alții primesc cadou, nu?

Este și nu prea, cât timp nu te afectează în mod direct, nu prea ai avea de ce să fii dezamăgit sau înfuriat de succesul altuia, însă dacă jocul este favorabil unora, eu zic să nu abandonezi încă lupta. E vorba că unii joacă să câștige premii sau prestigiu, iar alții de distracție.

Prin urmare dacă ți-ai îndeplinit obiectivele în viață și ești fericit, n-ar avea rost să te consumi pe această problemă, nu? Acum trebuie luat în considerare și cât afectează, intervenția, posibilitatea celorlalți de a se împlini, pentru că la urma urmei o parte din fericire vine din a vedea armonie în jurul tău.

Vorbele noastre din popor

Vorbele noastre din popor

Dacă mărim un pic spectrul discuției, e greu să fii singurul fericit într-un cerc de oameni amărâți. Adică ceva ți se va părea total deplasat, nimeni nu va împărtăși natura ludică a gândurilor tale și te vei simți oarecum izolat.

Ca să închidem paranteza cu întervenția divină în cotidian… care după capul meu a ajuns un fel de “trebuie” în loc să fie ceva gen “ar fi mirific”. Adică multă lume se așteaptă să le vină de undeva. Da Dumnezeu ne-a dat la toți mijloace de informare când l-a înzestrat pe X cu talentul de a scrie, doar acum n-ai dori să te îndrume spre a citi cartea acestuia, nu?

Vrei sănătate sau înțelepciune? Ele îți sunt diponibile, trebuie doar să urmezi calea respectivă cu ajutorul  voinței tale.

Încerc mereu să promovez încrederea în sine îndemnând oamenii să se autodepășească, să găsească armonia ce strigă din interior dar a cărei sunet este acoperit de temeri.

Se spune că frica te împinge să faci lucruri pe care nu ți le-ai imaginat. Oare se refereau la a te ascunde ca un laș în spatele ei? Sau la faptul că trebuie să-ți canalizezi energiile spre a o învinge pentru a ieși o persoană mai evoluată ca urmare a faptelor necesare, de care nu te credeai capabil? Voi alegeți ce vă definește.

Legat de autosugestie, asta clar e o sabie cu două tăișuri. Ma gândesc că, folosită corespunzător aceasta are puterea de a-ți aduce în față inimaginabilul sau din contră să te arunce fix la dracu’n praznic.

Vorbeam odată despre faptul că dacă îți dorești ceva “din tot sufletul” vei obține. Pentru că acțiunile tale se vor uni într-un scop iar acel ceva de-l râvnești nu poate face față ambiției.

Se zice că “dacă ai voință poți muta munții din loc” și celebra continuare “însă dacă ai minte, îi lași acolo că nu te deranjează“. Adaug totuși că omenirea a evoluat pe voința unora de a schimba lucrurile în bine, iar acum ne vom duce naibii din dorința unora de a domina ceva ce nu le aparține doar pentru că au la îndemână instrumentele necesare.

Pentru că la urma urmei toate lucrurile devin posibile dacă nu încerci să modifici legile fizicii. Horoscopul, religia și vrăjitoria… sunt domenii care se hrănesc din autosugestie, e și normal oarecum să meargă ceva ce nu e concret și raportat la individ ci la masă.

Închid discuția cu gândul că din nou, n-am adus nicio soluție miraculoasă la probleme pe care nimeni nu le recunoaște și nu vrea să le trateze. Eu am dorit doar să atrag atenția că și cele mai înrădăcinate idei din popor pot fi puse sub semnul întrebării și nu urmate orbește.

De ce ai vorbi despre lucruri de astfel de natură? Ce rost are să-ți încarci mintea și cu aceste “nimicuri”?

Poi vă lansez eu o mică provocare, stăpâniți voi aceste “nimicuri” etalate de mine și apoi putem purta o discuție despre fericirea voastră și impactul nimicurilor asupra ei.

Numai bine,
Bitzu

1 comment

  1. Mihai T.

    Foarte bun indemnul de a fi flexibil.
    Uneori iti dai seama la jumatatea drumului ca ai ales drumul gresit sau, intr-un caz mai fericit, gasesti incepand un alt drum mai bun. Sfant de simplu e drumul care stii unde duce si destinatia este ceva ce ti-ai dorit si iti e si de folos, dar nu mereu avem privilegiul asta.

    PS: privilegiu care depinde, in cele mai multe cazuri, tot de noi.

Dă cu paru..