«

»

Sep 23 2016

Lungul drum spre tine – Hei, mai ții minte cum era?

Hei Neatento, mai ții minte cum era?

Dimineața, când te trezeai cu gândul că el se gândește la tine? Da, e o minciună, el dormea dus, că tu trebuia să te duci la muncă, și el se trezea mai târziu, dar ce visul nu se pune? În visul lui, tu erai acolo, cu zâmbetul pe buze, alergând probabil printr-un lan de flori ca’n clipurile lu “Zâmbițel”.

El te visează, pentru că asta-i singura lui soluție prin care el poate fi lângă tine, nu pentru că ai fi departe de el, dar în realitatea de vă înconjoară, el este condamnatul nejudecat la izolare.

No și când se trezea el, îți aduci aminte, tu Neatento, că nu-ți lipsea mesajul de “Neața“? Zis așa ca la piața, dar nu asta e relevant, ideea e că, primul lui gând erai tu. Cu tine adormea noaptea, cu laptopul în cap, și cu tine se trezea, cu laptopul pe jos.

Dar zilele când erai răcită, știi tu cum treceau când, evident de la distanță, îți trimitea pupici miraculoși alături de tot felul de leacuri băbești? Care oricum sunt în ziua de azi, imposibil de realizat. Unde mai găsești tu coji de ceapă și mătase de papușoi? Depinde cât de resourceful ești :).

În fine, nu e bine să vorbim despre trecut, că doar nu trăim în el. Am putea să discutăm, dacă îți dorești despre viitor. Ah, nu… sorry viitorul ni-l facem pe măsură ce ni se arată.

Hai să-ți zic un secret, unii văd mai bine la depărtare, chiar prin ceața deasă a timpului. Nu trebuie să fii invidioasă pe el, e ok, dacă-l rogi frumos sigur îți va arăta tot ce știe.

Dar oricât de bine ar vedea el sau oricât de priceput în a citi oamenii este, din nefericire pentru el, ca să ajungă la tine are nevoie de ajutorul tău. Oferă-i-l tu Neatento, întinde-i mâna de la distanță și lasă-l să te conducă spre lumea sa. Poate așa, viața o să-ți fie mai interesantă, cum adesea zici tu 🙂

Nu vreau să te rețin mult să știi, nu… doar vreo câteva decenii de zâmbete și discuții interminabile despre tot felul de subiecte. Ce rost are totuși să ne consumăm cu mizeriile cotidiene când putem dezbate neîntrerupt zile întregi despre muzică și impactul său asupra stărilor?

Mai ții minte cum era?

Mai ții minte cum era?

Nu știu dacă ai văzut filmul Inception, dar acolo protagonistul s-a aruncat în visele împreună cu soția sa și acolo au creat un univers așa cum și l-au dorit, evident că e un film, unde e nevoie de dramă iar într-un final, după sute de ani de vis în vis s-a plictist el, apoi și-a dorit să se întoarcă la realitate și la ai lor copii… etc.

Dar noi nu avem sute de ani și nici nu vom putea să ne construim fizic un univers doar al nostru, dar vom putea cel mai probabil să ne facem viața mai ușoară, ajutându-ne unul pe celalalt să devenim mai buni.

Și asta pentru că, tu Neatento ești trandafirul minunat uitat într-o lume rece undeva într-un loc nu foarte special, pe care eu, nu doresc să-l rup, smulgându-l din lumea sa pentru a mă bucura eu o scurtă perioadă de frumusețea lui, ci să-l protejez ajutându-l să-și ducă existența spre sfârșitul pe care și l-a dorit.

Pe curând,
Bitzu

 

Dă cu paru..