«

»

Sep 16 2016

Lungul drum spre tine – De vorbă cu Neatenta

Hei,

De mult timp eu încerc să spun povestea noastră, o poveste frumoasă, începută de mult în mintea mea și continuată tot acolo. 🙂

Ha! Știu, mă cred amuzant, și pe bună dreptate, având în vedere că totul se petrece în capul meu: toate aventurile, toate escapadele, tot ce înseamnă uitat de cotidian se întâmplă cu tine, plăsmuirea minții mele, și nu așa ar trebui să fie.

Dar hai să-ți zic ceva, trage un scaun aproape, așează-te confortabil, toarnă-ți o ceașcă de cafea și aprinde-ți o țigară. Când ești pregătită, vom putea începe. Ai putea totuși să-ți lași grijile deoparte, acum că stăm de vorbă.

Tu crezi că există cale de scăpare, că tu vei reuși să fugi mereu și să rămâi amintirea unei întâlniri nerealizate?

Și dacă fugi, du-te dar hai să-ți zic ce ratezi:

Ratezi, în primul rând cafeaua, pe care ți-aș fi făcut-o, și care oricum ar fi e mai bună decât toate experimentele tale matinale când nu vezi lingura să o ții în mână.

Dar poate nu dormi prea mult, și vrei să ajungi dimineața departe, ei atunci pierzi în fiecare seară căldura unei îmbrățisări duioase, și ai toate nopțile adormind obosită chinuindu-te să închei o zi în care te-ai agitat mult.

De vorba cu Neatenta

De vorba cu Neatenta

Pierzi un prieten, care te ascultă, și care vede ceea ce tu nu poți atunci când grijile te încolțesc, o voce tâmpă care va râde de tine când nu vezi răspunsul din fața ta, dar care te va face să zâmbești la final.

Dar e ok, e timp pentru toate, eu știu că ușile tale s-au închis, iar la poartă la tine se trag clopotele degeaba, tu n-ai urechi să asculți ceea ce bate tare în apropierea ta, aproape ca-ți țipă gândurile în minte să te uiți mai atent când mergi pe stradă cumva să ne zărim, dar tu le ignori și mergi în treaba ta.

Apoi ce rost are dragă Neatentă:

Să treacă timpul peste noi, să ferim de frig, de ploi.

Să uităm de tot ce vrem, că oricum “noi nu putem”.

Ei pe naiba, și nu oricum, o să-o fie la timpul ei….

Fac pariu pe banii mei, aia de-i mai am acum.

Dar stau și mă uit uneori, văzând luna printre nori,

Și știu că tu stai cu spatele la ea, n-ai vrea să vezi ce vede ea,

În ochii tăi mari dar goi, nu existăm ca amândoi.

Eh și să-ți mai zic cum eu mă foiesc în timpul nopții gândindu-mă că chiar de te-aș afla, ce lume cruntă avem împotriva noastră. Ea, lumea nu ne vrea, să visăm sau să fugim unde vrem, să ne petrecem timpul vorbind despre tot ce ne apasă.

Sau cum ar fi ca la prima întâlnire, în loc să pleci cu gânduri grele, că mâine muncă… toate cele, să pleci legată de o vrajă necurată? Vrajă veche și uitată, de multă lume cautată? Unii caută să se dezlege, să fugă de ea, alții o caută disperați, dar nu o vor găsi. Căci dragostea e boală grea, nu se leagă de oricine, și nici oricum, ea se va lega de tine, pentru că doar eu voi ști cum.

Dar stai acolo și oftează, ai să vezi că nu contează,

Trenul ce-ar fi trebuit să-l iei… vine des cam pe la trei.

Doar că în locul meu, o să fie-un pui de zmeu,

Unul mândru și calare, pe cai frumoși, mulți la dotare.

Ăla vine, te seduce, te va lăsa și se va duce

Să aibă alta-n patul lui, cum a fost… acuma nu-i.

Ha, sunt invidios, dar cum să nu fiu… mereu lângă tine aș vrea să fiu…. Dar tu ce zici bre Neatento?

A da, mintea ta e încă blocată, uite ce zice ea nevinovată:

Ce-mi trebuie mie vreun nebun?

De complicături n-am timp acum,

Te foiești și le învârtești,

Doar ca să mă aburești.

Nu Neatento, nu e abureală, poate pe geamul de la cameră când de perete te lovești, de un dor să te potolești.

Acum te las un pic, e bine? Vin gardienii după mine. Mi-au dat un alb costum, doar pe ăsta-l am acum.

Cu drag,
Bitzu

1 comment

  1. Mihai

    costum din ala cu maneci legate la spate, nu? 🙂

Dă cu paru..