«

»

Jul 11 2016

Lungul drum spre tine – Adierea unei nopți de vară

Plecat-a prima frunză din copac, galbenă aprinsă, și’n valul vântului se aruncă, acu că e desprinsă.

În vraja lui, o va purta pe culmi să tot privească. La fereastra lu’ Em va poposi, doar ca să-l necajească.

“Zâmbește-i des”, îi spuse lui, în timp ce se-nclină. La ce rost?. Răspunse el, sorbind cu deznădejde.

Din cupa’i plină iar de vină, umplută ochi orbește. La ce rost? Repetă surd, oricum pe ea n-o mai ajung.

Ea fuge’ntruna, și hai-hui. Aș strânge-o’n brațe, dar ea nu-i. Și vina-i toată doar a lui. A lui și-a norocului.

De l-a avut și l-a lăsat, acum norocu-i vinovat. La rândul lui când a venit, pe Em l-a cam tot sărit.

Ce-i pasă lui, și frunzei sale, ce prin vânt o poartă agale, că se lovește de pereți? Ce? Jocul vieții nu-l înveți?

El te’nconjoară și te prinde, te trage repede’nainte. Apuci și tu să-ți mai găsești, … cuvinte??

 

E glasul greu, prăpăstios, că vinu-i tare siropos, aduce a toamnă când frunza ajunge jos.

Dar nu e jale, nicidecum, că toamna vine, nu oricum. O vede uscată, toată scrum.

Îi plânge soarta frunzei acum. Dar nu e timpul lui pierdut, adună planuri de demult.

Cap la cap el le combină, piesele de se îmbină, noaptea lungă, luna plină…

Adierea unei nopți de vară

Adierea unei nopți de vară

Și totuși adierea lină… a nopții de vară, când tre să vină, Neatenta‘n calea lui.

Dar ia-o pe ea de unde nu-i, și astea’s iar în capul lui, pe baza lui, a vinului.

“Zâmbește-i des”, dar cu ce rost? Pe unde merg, eu am mai fost.

Tot ce-am știut, m-a ajutat, în viața să nu fiu legat, în gânduri reci, întunecate, așa ..

ca la’nceput de noapte.

Zâmbindu-i des, la chipul ei, o las să zboare sus la zmei.

O Neatentă, povestea ei, spusă clar în glasul frunzei.

Bitzu

1 ping

  1. Lungul drum spre tine - Paint it Black - Rămâne Scris

    […] « Lungul drum spre tine – Adierea unei nopți de vară […]

Dă cu paru..