«

»

Jun 18 2016

Lumea în care trăim – Day by day zombie

În acestă lume a vitezei, toată lumea defapt se mișcă foarte greu de parcă stă pe loc. Am putea spune că procesul tehnologic a avansat însă preocupările nostre s-au modificat, din păcate în mai rău.

E o lume a vitezei, zic unii, însă o lume a nepăsării, o lume în care fiecare și-a condamnat latura sensibilă la o totală izolare. Pentru că pe noi mai mult ne interesează statutul decât acel gând distant care încet se stinge pentru că-l ignorăm mereu, gând care ne îndeamnă să trăim.

Am ajuns să ne ferim de a fi vulnerabili, de a fi umani și ne-am betonat într-o defensivă ce l-ar face pe tata Puiu invidios.

Alergăm cu disperare către bani și bunăstare ca apoi să ne trezim că avem nevoie de un copil pentru a ne încălzi sufletele înghețate. Trist

Zombie

Zombie

Îmi doresc cu adevărat, să am inima din nou pusă pe jar, din nou. Să mă agit că ea mă știe dar nu se gândește la mine în acel fel, să mă răscolesc noaptea-n pat gândindu-mă la modul în care pot să-i prezint intențiile mele.

Dar tot mintea este cea care găsește tot felul de piedici să nu ajung să pun în practică niciun gând din cele răscolite nocturn, și iar ajung să mă uit în fața chatului gol cu tracul de a zice mai mult decât “bună”.

Acest lucru se datorează ori faptului că sunt eu super varză la comunicarea online ori că am ajuns să fim așa de dependenți de social media și de un ritm de viață prestabilit încât nu mai suntem stare să purtăm o conversație simplă, naturală.

Iar eu nu-mi doresc să devin un zombie, să urmez același traseu zilnic muncă-casă-loc de relaxare toate așa într-un mod automat, așteptând să-mi indeplinesc un anume destin creionat de haosul interacțiunilor umane. I won’t have it, I won’t take it, I don’t want it.

Nope, chiar dacă sunt un om cu un plan, singurele dăți când m-am simțit cu adevărat în viață au fost atunci când toate lucrurile erau scăpate de sub controlul meu.

Este acea agitație și debusolare a incertitudinii care scoate ce-i mai bun din mine, și mă face să fiu alert, viu, mă forțează să gândesc ca să nu mi-o iau în freză.

Acum, în acestă lume aflată într-o continuă aglutinare către specimenul perfect de zombie, un fel de încercare de a implementa Matrix-ul, vom găsi vreodată modelele demne de urmat care să ne inspire să ne depășim condiția omului încătușat sau vom merge zâmbind ca oile spre abator? (My money’s one the sheep mode).

Bitzu

1 comment

  1. Mihai T.

    de obicei asa este, intamplarile care iti scapa de sub control iti pun cel mai mult in valoare talentele, skillurile, daca imi parmiti, de a face fata unei situatii neprevazute si abilitatilor invatate care in acel moment sunt puse in practica. Si culmea ca tocmai de aceste momente iti amintesti cu cea mai mare placere sau exactitate. Ca sa mai zic o vorba gasita pe net: viata e scoala unde intai dai examenul si abia apoi inveti lectia.
    Pace!

Dă cu paru..