«

»

May 14 2016

Spectacol nocturn într-o seară de mai

Nu cred că există ceva în lumea asta să-mi aducă aminte mai mult de copilărie decât liniștea de dinaintea furtunii în nopțile de mai. Este un fel de așteptare pe care o ai atunci când știi că ceva e cert și iminent însă orice clipă contează, este un spectacol nocturn iar așteptarea trebuie prețuită pentru că atunci când într-un final ploaia se va așterne peste locul în care te aflii, totul va reveni la normalitate.

Importante sunt aceste momente pentru că ai o senzație cum că orice s-ar putea întâmpla, de la minuni la sfârșitul lumii, și te poți uita la imensitatea de nori adunați cu speranță dar și cu frică în același timp.

Așa-mi trăiam eu copilăria uitându-mă cu imaginația deschisă la înaltul cerului. Și prin minte aveam tot felul de filme de la lupte între entități foarte puternice, la incantații făcute de vrăjitoare, imaginația fugea în diverse locuri și încercam cumva sa ghicesc unde va lovi urmatorul fulger, și câte secunde va dura și cât de tare vor țipa cei de au fost învinși în această luptă.

Țin minte că eram puștan și hoinăream pe câmp și mă uitam la formațiunile de-mi apăreau în față, și mă gândeam… cam așa ar trebui să arate o autostradă. Îmi imaginam cumva dacă ar fi să o parcurg pe unde aș ajunge: aș fi un fel de Goku ajungând să bat la poarta unui mare Kai, sau o să cobor la 20 de km într-un sat vecin.

Gânduri de copil, ce să mai… însă senzația rămâne la fel și după ani, în unele momente când probleme parcă nu-și mai găsesc rezolvare, îmi rezerv câteva minute să admir acest spectacol nocturn, doar pe ideea că-mi aduc aminte de acel copil care gândea tot felul de scenarii cu ce se întâmpla dincolo de cortina albastră.

Spectacol nocturn

Spectacol nocturn

Aceste clipe de nostalgie sunt chiar benefice și binevenite oricând, pentru că poți să faci o paralelă între cum gândeai pe atunci și cât de mult te-ai depărtat de origine, și parcă mai revii la viață, ca un boost de moral la care adaugi și gura aia de aer rece, gen aer condiționat dat în blană, iar adunate te pun în temă cu ceea ce se întâmplă cu tine.

E un sentiment plăcut gândindu-mă că dacă m-aș întâlni acum cu puștiulică din trecut, el ar fi mândru că i-am păstrat aceeași naturalețe, sinceritate și orecum direcția morală pe care și-a format-o destul de greu, nu cred că m-am gândit pe vremea aceea cum aș arăta acum, probabil nu așa dar ceva pe aproape.

Dar în curând o să vină ploaia, iar eu mă voi întoarce din nou la lunga mea căutare de noii aventuri și eternele soluții la situațiile de se ivesc în fiecare zi.

Vizionare plăcută,
Bitzu

Dă cu paru..