«

»

Apr 21 2016

Lungul drum spre tine – The wicked game

După cum spune și titlul, The wicked game, descrie destul bine situația în care Em a ajuns (îl vom numi Em deși știm că totuși Black, partea malefică a lui Em, deține controlul), și vom relua povestea din momentul în care Em a părăsit Valea Regretelor învins.

Este un drum lung și anevoios înapoi către Sfântul Petru, nu tocmai o călătorie plăcută, având în vedere tensiunea dintre cei doi, Rey are o urmă de îndoială, că totul este cusut cu ață albă însă refuză să creadă că totuși Black ar putea scoate o astfel de prefăcătorie, prin urmare va merge pe verdictul dat de Sfântul Petru.

Em nu prea vorbește, în primul rând, îi este cu greu să se abțină din a-și spune toate nebuniile de-i trec prin cap, și cu greu se stăpânește să nu-i facă și lui Rey, mintea vraiște, prin urmare el va juca cartea tăcerii în speranța că va trece neobservat.

Nu cu mult înainte de trece de Muntele Nemesis, Em își aduce aminte că nu se poate întoarce fără Rădăcina Galbenă, misterioasa buruiană sau simbol ce-o fi. Prin urmare va trebui să rupă tăcerea și să-si pună la lucru viclenia specifică, pentru a-i întări lui Rey părerea ca el este Em.

B:  – Auzi, Rey… îmi pare cumva că am uitat ceva… nu țin minte să fi găsit Rădăcina Galbenă, și în acest moment nici nu cred că mai pot gândi pe unde am putea căuta.
Rey: – Dragă Em, cum să-ți explic. Nu există un obiect fizic, este o metaforă.
Tu și Black sunteți două ramuri ale unui singur copac, mereu v-ați întrecut în mărimea crengilor, în înalțime, în bogăția fructelor, însă voi, mereu ați avut aceeași rădăcină, ca un dublu helix, ați fost mai puternici împreună decât separați, doar așa v-ați putut susține atâta timp, numai că, știi și tu cu timpul v-ați îndepărtat unul față de celalalt, fiecare trăgând în direcția sa.

Wicked game

Wicked game

B: – Nu prea înteleg, cum adică? Am fost entități separate de la început doar că împletite strâns într-o structură?
Rey: – Oarecum da, o parte din tine a fost mereu mai puternică și a influențat stabilitatea întregii structuri, însă acum, chiar înainte de accident, comunicarea între parți s-a rupt de așa manieră încât, tu Em, ai ales să te detașezi total de Black, lucru ce a dus la acest conflict. Este o trăsătură normală a oamenilor de a avea două parți, însă foarte rar se întâmplă să existe un echilbru între cele două, care să ducă la o prosperitate. De foarte multe ori, una din părți cedează.

B: – Să înteleg, că totuși aș avea nevoie de Black, pentru a fi cel mai bun eu?
Rey: – Da Em, doar acceptându-ți partea și înțelegându-o, punându-vă de acord între voi, ați fi putut ajunge să vă indepliniți toate obiectivele.

B: – Și totuși de ce e galbenă…?
Rey: – Aici nici eu nu știu exact ce a vrut să zică Sfântu Petru… probabil se refera la faptul că încercând să vă desparțiți de trunchiul comun ați slăbit baza. Galbenul nu e tocmai o culoare care să inspire putere. Oricum ideea era să te prinzi de acest lucru înainte de confruntare pentru ca voi să nu ajungeți să vă consumați unul pe celălalt, numai că lucrurile n-au fost să fie asa.

B: – Drăguț din partea ta să-mi spui asta tocmai acum, nu crezi?
Rey: – Em, știi bine ce s-a întâmplat, urma să aflii toate informațiile la timpul potrivit.

B: – Destul de convenabil pentru tine, nu pot să cred că m-ai lăsat să-l înfrunt. Voi îngerii, aveți o singură viziune și nu cumva să vă abateți de la ea, nu! stârpirea răului cu orice preț.
Rey: – Em, ce-i cu tine? Ai văzut și tu cât de periculos era Black, nu putea fi lăsat niciodată să caștige, te-ar fi ruinat. Crezi tu că ai fi avut vreo șansă să-l stăpânești vreodată?

B: – Ai fi suprinsă, măcar să fi avut șansa. Acum … nu vom știi niciodată, nu?
Rey: – Probabil ca nu.

În curând cei doi vor ajunge în fața Sfântului, cum își va juca carțile Black în acest wicked game, rămâne de văzut.

 

 

Dă cu paru..