«

»

Apr 24 2016

Unplug me before I set it all on fire – pilot

!Warning… wall text ahead

Trăim într-o lume fucked up, într-o continuă schimbare, dar într-o continuă degradare… oarecum, cu o direcție spre individualism și lipsă totală de încredere.

Însa acest articol, nu vreau să fie o analiză de sistemul politic sau social care determină această situație, ci este o descriere subiectivă a ceea ce văd în jur, la care voi adăuga ideile la care eu ader.

Ar trebui să explic în câteva propoziții titlul articolului, de ce am decis să fie acesta? Și ce m-a determinat să scriu…

Well, it all starts when, din diverse motive, oamenii sunt “invitați” să iasă din bârloagele lor în care au dormitat ceva timp, și trebuie să se adapteze la societate după ce au hibernat luni sau ani de zile, sau în unele cazuri să vadă dincolo de bula artificială pe care și-au clădit-o în timp.

Nu cred că are rost să o ard aiurea cu expresii de genu “oamenii”, pentru că și eu m-am ascuns într-o astfel de bulă. Eu i-am zis relație, era defapt un fel de a închide ochii la ce n-aș vrea să văd, si o să prezint asta mai jos.

Cu riscul de a repeta ce am subliniat în alte articole acu foarte mult timp, “trăim” mai mult în lumea lui “mi se cuvine“, “am dreptul“, “mi se pare normal să” asta pentru că ni se tot zice că le meritam încă de mici, și cumva nu trebuie să facem nimic în legătură cu asta, pentru că mai nou în lumea lui “political correctness” everybody is entitled to everything… Well, not really.

Unplugg me before I burn it all

Unplugg me before I burn it all

Problema pe care eu vreau să o dezbat, este că în acest twilight (fără nicio referire la film) al încrederii în oameni, este greu să-ți faci loc cu intenții bune, cu atitudine pozitivă, cu ajutor dezinteresat, și asta din două motive. Pentru că ori ești luat de fraier… ca și cum uite ce prost e ăsta, ar putea să-mi fie de ajutor un fraier de genu la casa omului, mai ales daca ești și “resourceful”, ori ți se pune eticheta de machiavelic, parșiv și cu intenții ascunse, gen… “Lasă că pan’ la urma și tie îți iese ceva“.

Let me brake this up a little, poate cineva va și înțelege asta. E clar că o persoană nu va face niciodată lucruri care nu-i plac degeaba, adică e nefiresc ca eu, spre exemplu să par interesat de canotaj doar pentru că este hobby-ul tău, așadar dacă ajung să mă uit la acest sport, sau să mă interesez despre asta, să știi că o fac pentru tine, ca să te înteleg, să putem comunica ceva ce ție-ți face plăcere, prin urmare da îmi iese și mie ceva, ajung să te cunosc, și să relaționez cu tine, dar de aici până a spune că acest act de bunătate se întâmplă doar ca să ți-o trag, you must be more fucked up that I thought.

Mă întorc un pic, la.. luatul de fraier, să explic exact cine și de ce e fraier, și acum cu mintea unuia de știe ceva despre asta, nu cu cea de student din primele articole pe tema asta.

În scurta asta perioadă de tinerețe, este bine, ca la început.. și aici mă refer strict la viata ta de adult, să ai o relație care să nu fie bazată doar pe atracție fizică, not just fucking for the sake of being cool, să ai acea romanță de liceu, cu drame and all the shit, apoi pe măsură ce ajungi in mid 20’s să-ți faci de cap, să cunoști oameni, să vezi caractere, să-ți dai seama ce-ți place si ce nu și de ce, să ai o imagine de asamblu a lumii din jurul tău.

Ei bine, aici mulți o dau de gard pentru că, văzând această abundență de distracție și atenție de se revarsă asupra lor precum servețelele aruncate de o barmaniță la concert, uită de efemeritatea acestor vremuri și ajung la vârsta de 27-28 de ani încă învățând să stea drepte pe tocuri dupa 5 cocktail-uri. (o să fac referire la femei, pentru că well… asta mă interesează și acest comportament l-am studiat)

Pentru persoanele de genu care nu sunt suficient de norocoase să găsească un fraier cu bani (căruia să-i toarne un copil și apoi să facă shopping la mall toată viața în timp ce copii lor se transformă în fix aceeași categorie de spectatori inerți în filmul vieții), pentru ei/ele o să vină prima criză de viață, în care majoritatea trecând printr-o “cură” de alcool și lamentare ajung într-un moment în care va trebui să încerce să-și redreseze viața. Aici sunt fetele cu rochia în portbagaj, acele fete care la primu pămpălău pe care îl vor găsi, ce are o medie a viciilor mai mică decât limita lor stabilită, vor încerca să-l transforme într-un tata pentru a le împlini lor visul de prințesă.

Persoanele care, totusi au suficientă inspirație să-și pună lucrurile cap la cap, vor găsi așa numita fericire, vor cunoaște jumătatea, cea care o să și rămâna, vor construi ceva împreună și vor trăi în fericirea lor independentă de situatia lor materială.

Well, în categoria celor care-și caută o jumătate care să-și doreasca acest lucru mă aflu și eu, însă de aici până la a nu face all in la prima mânâ favorabilă, mai am mult de învățat.

Vor râmâne pentru un alt articol, descrierea mai în detaliu a lumii “mi se cuvine“, și a surprinderii pe care am avut-o când dorind a fi “a good friend“, am fost identificat ca un potențial pericol, gen încă un intrus venit să se folosească de slăbiciunile mele pentru a profita de mine, lucruri pe care le-am atins aici dar care nu au făcut tocmai obiectul acestui articol. Pe lângă acestea voi face și o descriere extinsă a tipilor din această lume, acest articol fiind doar un pilot.

To be continued,
Bitzu

Dă cu paru..