«

»

Apr 30 2016

Mă întorc la tine iar și iar…

!Fundal sonor recomandat

Tind să cred, din nou, că fiecare dintre noi are un moment în existența sa amară când își dorește un moft de așa manieră în cat parcă nimic nu mai contează, nici rațiunea, nici sfaturile prietenilor, gen și se pune pata pe un lucru și aia e. Am zis lucru prin urmare am exclus, din fericire, din start ideea de a mi se fi pus pata pe vreo fată.

Pentru mine, în această perioadă, la vârsta decentă pe care o am, moftul se numește 1 mai la mare. Până aici nimic extraordinar, sunt foarte mulți care-și doresc fix același lucru. La mine problema se pune altfel, cum naiba să fac să o tulesc de acasă de Paște din Onești la mare, de capu meu?

E clar că piticii mei sunt piticii mei, și nimeni nu-i va înțelege până când piticii mei nu vor fi și piticii lor, dar cum sunt renumit ca fiind o chitră de om, e clar că din partea mea puteți să vă luați piticii voștrii, eu pe ai mei nu-i dau.

Prin umare problema e aparent simplă, cum mă furișez de acasă, de Paște la mare?

Răspunsul pe cât de simplu, gen… poi du-te, cine te reține?… este la fel de complicat.
Nu e vorba de parinți, de bani sau de lene, ci de gărgăuni.

Ca sa lămuresc odată și odată dilema o dau pe partea asta: Omul este o ființă socială, prin urmare chiar și eu, singurul lup de urlă la reflexia lunii în baltă nevăzând-o pe cer, am nevoie ca acestă nebunie să-mi fie împărtășită de încă un nebun cu aceeași pitici ca ai mei.

Acum s-ar putea spune și altfel, de ce neapărat de 1 mai la mare?

Mă întorc la tine - mare albastră

Mă întorc la tine – mare albastră

Și aici răspunsul simplu ar fi… Daaah, există tiiimp și de mers la mare aaltădată, doar că nu e deloc așa.

În primul rând uite și tu la poza aia și zi-mi că: Nope, nu vreau la mare.

Apoi am observat că de la o vreme ideea de a amâna anumite ieșiri se instalează tot mai des, până când tu singur ajungi să accepți ideea că No bine, n-a fost să fie. Lucru ce mă disperă.

The fuck with this crap, la mine treaba e simplă: Dacă nu fac asta acum, e clar că am murit din punctul ăsta de vedere, e un fel de demonstrație că încă pot fi spontan și că nu m-am îngropat în monotonia specifică vârstei și statutului obținut.

Așa ca da, mă întorc la tine iar si iar… mare albastră.

Dă cu paru..