«

»

Apr 12 2016

Lungul drum spre tine – Rădăcina galbenă

Sunetul strigătului de ajutor îi răsună lui Em în timpane ca sfârșitul unei plăci de vinil. În mintea sa ar vrea să deruleze placa înapoi să poată asculta mai atent tot ce s-a spus, și să-și dea seama scopul lui în această scenă, însă chiar și în rai, regula neverosimilă a timpului rămâne în picioare.

Norocul însă pare să-i surâdă eroului, acum în ceasul al 12-lea, își aduce aminte de cele 4 elemente distincte din instructajul Sfântului Petru: “Muntele Nemesis” – trecut, “Balta cu urzici” – trecută, “Valea regretelor” – momentan indisponibilă și “Rădacina galbenă“, el se gandește că este vorba despre o buruiană, vreo plantă miraculoasă necesară unei incantații vrăjitorești.

Dar ce rost ar avea toate acestea? Din ce motiv, o entitate așa puternică ca Sfântul Petru să aibe nevoie de o amărâtă de bălărie pentru a efectua un ritual?

Încet încoltește în mintea lui Em, gândul că rădăcina defapt este un simbol, un joc de cuvinte menit să-i testeze inteligența. Și totuși ce ar putea fi această rădăcină, la ce s-ar putea gândi Sfântul Petru spunându-i acest lucru?

Mii de gânduri îi străbat mintea lui Em, însă toate se izbesc de zidul neconcordanței, precum fluturii de bec, până ce aceștia ajung prea aproape de sursă, se prăjesc și cad în uitare. Doar o idee este atât de pertinentă încă păcălește această capcană și ușor ușor se aproprie de soluționarea problemei.

Să fie oare, rădăcina o aluzie la originile sale, locul unde acesta a fost “sădit“, acolo unde și-a format bazele gândirii și identitatea? Oare această aventură are singurul scop de a-l aduce pe Em în fața originilor sale, pentru a realiza ce a fost și ce este?

Răspunsul este nu, aceste lucruri deja s-au întâmplat, Em a ajuns în această situație după ce și-a dat seama de greșelile trecutului, de procrastinarea în care s-a aruncat, prin urmare dacă se face aluzie la originile sale, este acolo ceva ce lui i-a scapat, sau ceva ce trebuie să găsească, însă cel mai probabil rădăcina are alt sens.

Însă timpul nu mai are răbdare cu eroul nostru, în depărtare o lumină puternică se înalță disipând intunericul preț de câteva secunde, lăsând tot ținutul în care se aflau personajele noastre într-un intuneric total și o liniște mormântală.

Em aleargă cu disperare spre locul cu pricina, ferm convins că ceva îngrozitor s-a întâmplat, trecând prin natura dezolantă, plină de pericole.

Fără vreo urmă de frică, mânat de o senzație de impuls supra-omenesc, Em ajunge în scurt timp la sursa luminii, și o găsește pe Rey, așezată pe o cioată de lemn, în jurul ei doar scrum pe o rază de 100 de metrii.

Em o ridică pe Rey fără a-i vedea fruntea, lăsându-i părul lung să-i acopere fața, și încearcă să-și dea seama de ce s-a întâmplat, aceasta nu schițează nimic, singurul lucru vizibil în acel moment este lipsa aripilor lui Rey, și urma imensă lăsată de acest eveniment.

Într-un final, după ceva timp, Rey sparge liniștea cu două cuvinte tremurate:
– Sunt muritoare.

Em încremenește, orice gând avea el în legătură cu reîntoarcerea la normalitate pălește în comparație cu situația de fața, Rey, o persoana pe care abia o cunoscuse este într-un situație total surprinzătoare pentru cei doi.

– Vom rezolva totul, vom găsi acest devorator de aure, îți vom reda puterile de altă dată, spuse el, încercând cumva să o încurajeze fără să știe nici măcar cum arată creatura.

– Em, trebuie să știi ceva, devoratorul, cum îi zici tu… ești tu, sau cel puțin o parte a ta. Tu știi unde va fi el, de ce anume are nevoie de aura. Va trebui să-l înfrunți, însă pe măsură ce timpul trece, el devine tot mai puternic, se alimentează cu visele și speranțele celorlalți. Trebuie oprit, Em. Acum!!!

It can't be true

It can’t be true

Em, face 2 pași înapoi, împingându-o pe Rey către buturgă, deși îi este greu a crede, în sinea sa știe acest lucru, cautând în interiorul său, acesta găsește amintirea răpirii lui Rey, și lucrurile de i le-a facut.

Em cade în genunchi, înmărmurit de acțiunile sale, și toată starea de bine din el se stinge într-un oftat îndelungat.

– Nu fi trist, Em, nu tu ești acela, lucrurile acestea se întâmplă ca tu să poți progresa, sunt aici să te ajut, aceasta îmi este misiunea.
– Nu, nu poate fi adevarat, eu nu-mi doresc nimic din ce-mi spui, nu doresc a mă hrăni din energiile oamenilor, tot ce-mi doresc eu este să ofer toate lucrurile bune de izvorăsc dintr-un suflet necastrat de nepăsare.
– Atunci luptă, nu-ți lăsa demonii trecutului să dicteze acțiunile tale, nu-ți abandona scopul în momentele în care te simți chinuit.

Timpul a venit ca Em să se ridice la nivelul așteptărilor pe care el și l-a ridicat. O confruntare cu jumătatea malefică desprinsă din el este iminentă.

Locul în care cele două părți vor hotărî calea pe care o va urma câștigătorul este tocmai Valea Regretelor. Un singur lucru lipsește din puzzle… rădăcina, ce scop are și ce implicații va avea asupra poveștii, probabil vom afla într-un alt articol.

Tot ce știm acum este ca Em, împreună cu Rey, vor parcurge acest drum împreună, moment în care cei doi vor împartăși informațiile necesare pregătirii pentru duel.

Bitzu

Dă cu paru..