«

»

Apr 04 2016

God hates us all! – începuturi-

!Notă:  Acest post este o reeditare a unui articol din 2009, însă topicul este atermporal

Trăiesc într-o lume a păcatului și mă doare undeva de asta. Să fie acesta motivul pentru care God hates me?

Ce ai face dacă, ai realiza că Dumnezeu nu vrea să fii fericit, indiferent de drumul pe care îl alegi?

Acestea sunt întrebarile care mă frământă acum și care orice aș face nu le pot scoate din cap.

Se prea poate să fi lăsat viața mea oriunde numai în mâinile mele nu, să-mi fi plăcut să fiu condus și să nu conduc, ei bine vine un moment când îți dai seama de fapt cine ești și ce vrei să faci, te trezești și te uiți în jur și nimic nu ți se pare în regulă.

În primul rând să clarificam niște lucruri. Dacă nu vreți să credeți că există Dumnezeu, atunci credeți în destin sau altceva, pentru mine e tot acolo. Am realizat din evenimente atât de evidente că orice aș face într-un anumit moment, nu pot să schimba direcția evenimentelor, oricât aș încerca. Spre exemplu, să conving pe cineva de un anume fapt pe care, eu îl cred, nu pot nici cum să fac asta.

Who is God?

Păi, God este acea entitate imaginată de om care să desemneze destinul, lucrurile pe care nu le poate explica.

De ce Dumnezeu mă urăște?

Apelez la “Teoria dualitații” și zic că poate Dumnezeu nu mă urăște, numai că El vrea să aleg o anumită cale și dacă nu mă pedepsește pentru asta.

Atunci vine și partea opusă, de ce se manifestă numai pe plan sentimental?
De ce nu mă pedepsește când fac alegeri greșite din punct de vedere fizic?
Dacă Dumnezeu îmi vrea binele de ce nu mă corecteză mereu?
De ce nu-mi dă inspirația necesară să aleg calea corectă?

God Hates us all

Californication – Hank Moody

Asta pentru că Dumnezeu mă uraște, și vrea să-mi dea în cap atunci când imi e mai bine, și să-mi arate de fapt, că eu nu pot fi fericit în această viață.

Stăteam acum mai bine de o lună și mă gândeam: Bă am intrat în monotonie, nu am pic de aventură în viața mea, trebuie să fac ceva, orice , să mă pun în mișcare, să îmi regăsesc identitatea pierdută și implicit fericirea.

Și am început prin a citi, a practica ce am citit, a învăța de la alții și la un moment a fost OK, ajunsesem unde am vrut, moment în care mi-am dorit mai mult, și de atunci totul s-a dus dracului totul.

Toate lucrurile au început să fugă de mine fară să-mi dau seama de ce? Iar când m-am trezit nu aveam nimic.

Ce am facut?

Am spart blocajele mentale, am fost eu așa cum sunt: inovativ, optimist și un pic nebun.

Unde m-a dus?

Prima dată la bine și voi continua să fac același lucru indiferent de situație, pentru că e cea mai bună modalitate în care îți poți atinge fericirea, e să fii tu însuți. După ceva timp lucrurile iar au luat-o la vale.

De ce mă urăște Dumnezeu?

Pentru că am fost fals, pentru că am abandonat drumul pe care l-am început.
Gen mereu am dorit să ajut lumea, să fiu pozitiv dar am fost considerat naiv și călcat în picioare și am cedat, am zis că-mi bag organul în ea de treabă și pa.

Mi-a mers bine câtva timp dar am realizat că: într-o zi cineva va vedea că nu sunt eu acela care pretind că sunt și că acea persoana va fugi de mine măncând pământ cu tot cu flori.

OK, ai revenit la ce erai… de ce te mai uraște Dumnezeu?

Asta cred ca e una dintre întrebarile voastre. Pentru că mă îndoiesc de mine și acum, deși sunt conștient că e bine să fii tu însuți, mai am undeva în dulap ceva scheleți de care trebuie să scap .

De ce am generalizat “ God hates us all”?

Deși cred că sunt unic în aceasta situație, nu sunt… sunt mulți printre voi care simțiți la fel sau vă regăsiți undeva pe drumul meu, și dacă nu o vedeți acum probabil vă va lovi un pic mai târziu.

Care e pasul următor?

Am un scop pe care mi l-am stabilit, am probleme pe care le voi rezolva astfel în cat să ajung să fiu din nou ceea ce eram, și pași pe care trebuie să-i urmez.

Mă va iubi Dumnezeu din nou?

N-am idee, eu sper că da, am primit prea multe palme “părintești” din care nu prea am învățat mare lucru, dar așa cum se întâmplă și în familie, parinții ajung să-și accepte copiii așa cum sunt și să-i iubească necondiționat, așa probabil voi forța și eu o acceptare a ceea ce sunt.

Numai bine,
Bitzu

!Notă2: Voi reveni cu un nou take aspura subiectului într-un post viitor.

3 comments

  1. life sucks without me

    Dragul meu cuae,dumnezeu asta care te uraste pe tine asa, e un dumnezeu fals crestin prezentat ca un mos ce se sprijina intr-un toiag, ce se plimba agale printr-un parc.Nu e nici o dualitate, aici intervine legea universala a compensatie.Gog doesent hate us all, e doar un pricajit mic si batrin cu barba alba si par in nas ce-si numara bilutele facute din muci, cauta disperat in noptiera prostamolu si nu-l gaseste pentru ca sufara de Alzheimer.Deci, imi permit sa scuip intre luceferi acesta divinitate prost prezentata.Continua in a face jocuri sociale si sa te spargi de ris apoi ca alta metoda oricum nu e si nici nu va fi prea curind.A bai za uei, nimeni nu o sa fie vre-o data el insusi pentru ca in fond si la urma urmei suntem niste ipocriti degenerati, inculti si plini de noi!PS: Blogger sucks without me!

  2. Hălăţel

    Nu cred ca nu esti fercit.Nu cred ca cineva acolo te uraste.Nu cred nimic!Doar daca ai stii cum sa privesti..doar daca ai stii ce sa privesti..Si nu!El nu te corecteaza pentru ca trebuie sa te corectezi singur!Nu esti marioneta Lui.Esti tu,in viata ta,cu destinul facut de tine.Cu ce iti faci cu mana ta si pe care il poti indrepta numai tu.

  3. MagiC

    interesant punct de vedere, dar trebuie argumentat

Dă cu paru..