«

»

Apr 19 2016

Lungul drum spre tine – Back to black

În drumul lor spre Valea Regretelor, Em împreună cu Rey fac schimb de strategii despre modul în care-l pot anihila pe Black (îl vom numi așa pe antagonistul nostru pentru a evita orice confuzie).
Însă pe Em îl interesează mai mult cum arată partea malefică a sa, ce anume secrete și planuri pot încolți în lipsa unei conștiințe și a unei înfrânări raționale. Acesta problemă, pare să-i șteargă lui Em toată încărcarea sa cu “licurici” de la “Balta cu urzici“, își dă seama că fară victorie șansa sa de a părăsi purgatoriul este fix egală cu șansele sale de a o revedea pe Neatentă, adică fix zero.

Tăcerea se lasă peste cei doi în timp ce aceștia zăresc locul cu pricina, cel mai probabil iadul ar arăta mai bine de atât. Cerul este sângeriu, plin de nori tulburi care nu dau nicio intenție de a pleca prea curând din zonă. Senzația din sufletul lui Em este ca și cum l-ar fi prins liniștea dinaintea celei mai violente furtuni. În acest loc parcă lumina din toate sufletele s-ar fi stins într-o clipă pentru a hrăni un rău imens, un loc care-și merită numele întru totul.

Ei stau acum la marginea unei văi largi, puțin abruptă, în poalele căreia curge un pârâu, șerpuit cu o apă surprinzător de limpede și curată.

Pe cealalta parte a râului, în vârful micului deal de se formează, se află Black, copia malefică a lui Em, însă de departe o prezență nu tocmai plăcută, ca și cum ți-ai dori în secunda doi, să fii acasă în pat sub pătură gândindu-te că totuși Bau-Bau există.

Black

Black

Rey’ea îl privește în ochi pe Em și-i spune cu un glas stins de toată amărăciunea de-i cuprinde:
– Eu până aici am putut merge, nu-mi doresc încă o întâlnire cu această ființă.
– Nu este lupta ta, Rey, prin urmare în caz că lucrurile iau o întorsătură neașteptată, ar fi bine pentru tine să fugi, spuse Em în timp ce se pregatea pentru confruntare.

Em, în mintea sa, el se așteapta la o luptă fizică, la o bătaie efectivă. Însă din punctul său de vedere, firea lui pacifistă și calmă nu are nicio șansă în fața unui adversar mult mai parsiv și violent, doar că optimismul este un aliat foarte bun, încrederea că va găsi soluția în momentul oportun îi dă speranțe lui Em, acesta pornind destul de sigur pe sine către micul râuleț, același lucru făcându-l și opozantul său.

B: – Ai făcut o imensă greșeală venind aici, Em, fără mișto, din acest loc nu te vei întoarce niciodată așa cum ai venit.
Em: – Nici nu intenționez acest lucru, deși mi se pare ciudat să vorbesc cu mine însumi, având în vedere că amândoi știm ce avem de gând să zicem, prefer să terminăm dialogul acesta inutil și să trecem la fapte.
B: – Em, încrederea asta a ta prostească ne-a adus aici, nu înțelegi nimic din lumea în care traiești, tu visezi curcubee și unicorni, te aștepți să-ți vină prințesa ta și să te venereze, ești așa naiv încât nu-ți dai seama că tot ce-ai văzut despre întâlnirea mea cu sclifosita aia de înger cu care te-ai împrietenit, sunt defapt ce ți-am permis eu să afli, ești aici pentru că, înainte de a te distruge… te voi face să regreți toate clipele prin care ne-ai trecut, Em.

Nu cred că cineva s-ar fi așteptat la o asemenea replică, se pare că toate lucrurile de-l fac pe Em să fie puternic nu veneau tocmai din partea lui bună și înțelegătoare.

Cum n-a putut Em să observe o asemenea înșelătorie?

Simplu, nu a ascultat de Sfântul Petru, a uitat tocmai singurul lucru relevant din toata discuția despre pitici și zâne, “vor fi ispite” – aceste cuvinte au intrat pe o ureche și au ieșit pe cealaltă…

Black a orchestrat această întâlnire exact cu și-a dorit, lăsând-o rănită pe Rey, astfel încât să-l ademenească pe Em tocmai într-un loc care să nu-i permită a gândi mai departe de virtuțile morale ale oricărui erou, pe scurt… Em este viteaz și prost.

Care va fi deznodământul acestei înfruntări, ce alte machiavelicuri va mai coace Black, și de ce naiba este Em un erou în toată această poveste, evident, vom afla mâine într-un alt articol.

Zi bună,
Bitzu

 

Dă cu paru..