«

»

Apr 06 2016

Lungul drum spre tine – Amintirea unei minciuni

Este o perioadă de cumpănă pentru Em. Captiv într-un corp inert, aflat pe patul de spital, mintea lui Em zboară către diverse momente ale vieții sale.

Își aduce aminte de zilele bune, zâmbește prost și mai adaugă un cent în pușculița speranței de mai bine.
Vremuri în care singura sa problemă era de ce nu mângâie soarele mai des crestele montane să-i încălzească drumul său spre vârf.

Asta-i partea bună a lucrurilor, însă Em nu se îmbată cu apă rece, știe bine că orice soare prea puternic provoacă și arsuri.

Amintirea unei minciuni

Amintirea unei minciuni

Arsura – o durere mică ce se instalează treptat adânc în suflet, amintirea unei minciuni, spusă așa de des încât s-a transformat în realitate, o realitate care acum cu greu vrea să părăsească locul pe care și l-a creat în universul plăsmuit de mintea sa.

Em oftează lung, în sinea sa își dă seama de lucruri, le înțelege dar nu le acceptă, nu pentru o vreme cel puțin,

Em este om, are sentimente, sentimente care-l fac să fie ori plăcut, ori disprețuit.
El vede lumea în alte culori, alte nuanțe îl ajută pe el să creioneze sufletul unei persoane, el vede dincolo de defecte, percepe pe toată lumea ca fiind bună, egoiști în fond, dar buni, fiecare cu motivele sale pentru a fi așa cum este.

Trezit de gândul că doar contextul este cel care decide afinitatea persoanelor față de persoana sa, el zorește către pupitrul Sfântului Petru… pare hotărât, privirea lui e fixă, aproape zombiatică, lacrimi apar în colțul ochilor pe care și le retrage prin încordarea obrajilor, însă e neclintit, își mișcă buzele parcă repetând lucrurile de ar vrea să le spună toate acompaniate de un mers apăsat.

Doar că Sfântul nu e aici, nu e de găsit, și cine mai păzește purgatoriu?

Em se așează pe ceva ce ar putea fi numit drept sol, și se uită în sus. În spatele său Sfântul se aproprie ușor cu o privire blandă și înțeleaptă, împrăștiind calm și bunăstare în juru-i.

– Aparent ne grabim spre ceva, așa să fie? zise bătrânelul.
– E rost de mai bine, domnul meu. Viața merge înainte.

 

Va urma,
Bitzu

Dă cu paru..