«

»

Mar 16 2016

Lungul drum spre tine – începuturi

 

O stație de autobuz într-un oraș mic.  Departe, în zare, o  vechitură verde iși croiește un lung drum spre adunarea de oameni ce o așteaptă. Liniște, copii ținuți strâns de mană, o tanti aranjându-și ușor eșarfa gălbuie peste palton.
E rece, dar nu din cauza temperaturii, e rece pentru că în sufletul celor de așteaptă în frig nu mai arde niciun foc, nici o trăire, nu-și face loc niciun vis. Da, știu, sună trist.

David-em se uită la ceas, e un pic în întârziere.
Înalt și impunător, îi tremură totuși genunchii de nerăbdare, e o zi importantă pentru el, azi află dacă eforturile sale au fost cu folos… dacă ambiția și

Lungul drum spre tine

Lungul drum spre tine

determinarea sa au dus la rezultatul dorit.

Em aruncă o privire în jur, râde un pic sub nasu’i mare văzând lumea în jurul său acționând exact cum o făcea și el înainte de ea…
Gânduri bune, ar vrea să împartășească bucuria de o simte, însă știe că ar fi penibil, și totuși cu părere de rău observă ce-i framântă pe oameni: “Ce preocupări mărunte..” își zise el, observând stresul unui tânăr student care naviga de zor pe site-urile de cancan, căutând senzaționalul acolo unde nu e nimic de văzut.

Mașina ajunge, Em urcă ultimul, aruncând o privire pierdută spre locul de unde a venit autobuzul, cu speranța de a vedea ceva, nici el nu știe… un semn… probabil, un gând să-i potolească neliniștea.

Șoferul pune în mișcare grămada de metal sub forma de mașina, lăsând în spate un fum gros… ce stagneaza ușor în aer preț de un minut.

 

Dă cu paru..