«

»

Jan 18 2016

Pe o stâncă neagră…

Bleah, is plictisit de viață, mă gândesc că trebuie să-mi fac disertația, dar mă plictisesc repede și nimic nu se prinde de mine, stau… rememorez amintirile din copilarie și am în cap versuri din George Coșbuc, și alte poezii din acele vremuri gen: “Floare albastră” , ” Mai am un singur dor”, și toate imi vin de la o fază, de aseară când am vazut oameni care știu versuri… în această societate, lumea mai știe câte ceva… Bravo! altceva nu pot sa zic…

Pe o stanca neagra

Pe o stanca neagra

Cel mai tare m-a surpins, faptul că mai sunt persoane care știu “Muma lui Ștefan cel Mare” (sau iși aduc aminte), poezia pe care o știam de când eram mititel, dar pe care am uitat-o, așa prins in idioțenii de metode de măsurare și osciloscoape catodice.

Apoi, la o adică toți stăm pe o “stâncă neagră”, într-un suflet pustiit, iar din inimă ne curge un “râu mititel”, așteptând cumva sa vină, să ne găseasca un anume “Ștefan”, și ce facem noi  când îl vedem?

Îl alungăm, cu speranța că el/ea va înțelege și se va întoarce odată la voi, și atunci îl veți primi cu brațele deschise…

Dar intrebarea e:
De ce ne permitem să ne jucăm așa cu viața noastră?
De ce riscăm să pierdem tot, neacceptând din prima, doar de dragu de a fi siguri de ceea ce facem?

Vreau să zic ca eu, mai degraba aș risca tot, pe ce am (nu prostește evident)  știind că doar prezentul contează, viitorul mi-l fac singur, iar trecutul va rămâne plin de amintiri frumoase.

Vă mulțumesc pentru comentarii, și îi invit pe toți cei care ar vrea să zică câte o vorbă să îndure chinul completării celor 3-4 rânduri, și să-și exprime părerile în formă scrisă.

Sănătate și virtute,

Bitzu

1 comment

  1. elena

    tristete,tristete iarasi tristete….timpul va rezolva totul…aceste momente cred ca le-am avut toti…priveste inainte viata iti va da multe surprize placute…cred ca mult mai placute de ce crezi tu acum ca e placut,frumos,unic……..forta…..

Dă cu paru..