«

»

Apr 05 2012

Nervi și lipsă de respect

Curiosă chestie, cum 2 idei total divergente pot fi de fapt același lucru, aceeași esență sub altă formă, alt context, dar desigur suntem prea ocupați să mai și gândim din când în când, atunci unde naibii ne ducem în viața asta?

Sunt supărat, și pe bună dreptate, oricât aș încerca să fiu un om bun, într-o oarecare măsură, viața imi zice că nu asta e moda pe aici, și că ar trebui să-mi vad interesu, și de a le-o da la savarina celorlalți înainte să apuce ei să-mi facă felul (sau desertul dacă tot eram pe acolo).

Nervi - ramane scris

Rămâne scris

Despre ce vorbesc? Că na … știi, te poți juca mereu cu vorbele, să arunci cuvinte și fiecare să înteleagă ce vrea, dar nu e cazul pentru că trebuie să dau acolo unde doare, poate unii/unele se vor trezi și vor realiza că nu toți gândim la fel, nu suntem doar o șatră de marionete ale societății, suntem oameni, crescuți diferit, învățați diferit, care vad lumea diferit, si nu mă aștept să se inventeze un set de reguli pentru fiecare în parte, dar totusi, ar fi frumos să dam “cezarului ce e al cezarului“.

Prin urmare respect celor care merită, pentru că în fond, la asta se rezuma, prostia românului, respectul există doar din frică, restul, respect pentru realizări, pentru muncă, nu există, nu se vrea, și rareori gasești pe cineva pe care sa-l respecți, prin urmare da, nervi, mulți, cu aburi ca la emoticon.

Si când zic nervi, nu mă refer la axoni și bla bla bla, că nu anatomia mă interesează, ci mă refer la starea psihică, emoțională sau cum vrei să o numești în care îți vine să spargi tastatura, să dai un pumn in bot cuiva, știi.. să apesi pe creta mai tare când colegii râd de freza ta matinală. (etc.)

Nu dau apa la moară veteranilor, si vorbelor pline de ințelepciune, gen:
“La vârsta asta să ai nervi?” (BITCH PLEASE) sau “Vai ți-a sărit muștaru, Gabriel?”(Vezi să nu vă dea voua borșul)

Pentru că fiecare vârstă are problemele sale și pe măsură ce înaintezi și capeți experiență, o sa vezi cât de retardat ai putut să fii la un moment dat (true story), iar dacă nu realizezi că odată, acu ceva vreme, ai fost prost, înseamnă că și acum ești prost, și bine ar fi să rămâi așa, pentru că transformarea s-ar putea sa doară, nu pe tine, pe alții.

De ce nervi?
Cum ziceam, nu există respect, bun și dacă nu există, de ce il caut?

De fapt nu-l caut, dar de ce să ridic un deget pentru cineva ca nu știe să dea bună ziua, sau care are o placere în te a umili?
Nu mai bine stau eu frumos în banca mea, cu jucăriile mele, și nu mă bârâie nimeni la creier?
Poate greșesc, nu știu.

Așa că “Ignoranța e o binecuvântare” și fericiți sunt cei cărora nu le pasă, iar pentru restu, noi aștia proștii de punem suflet în ceea ce facem și credem, o viața plină de “împliniri” și “bucurii” la tot pasul. (Garantat 100%)

 

Hai sifon!

Bitzu

Dă cu paru..