«

»

Apr 28 2011

Despre oameni și relații

Ei bine omul, din suma experientelor mele, are două stări sau etape prin care trece în relații: una în care vrea/dorește, și una în care are.

Știu că fiecare dintre noi ne plănuim cât de cât activitățile zilnice… ei bine nu despre asta vorbesc.
Eu zic despre ceea ce e în sufletul fiecăruia dintre noi, uneori ne gândim că vrem ceva… spre exemplu liniște, o mațină, o iubită, o notă bună la examen, depinde de fiecare ce dorințe are și cum îi ravnește sufletul. Problema, în acest context, vine odată cu îndeplinirea acelei dorințe.. ce se întâmplă cu tine atunci când primești ceea ce ți-ai dorit?

Să luăm un exemplu… toată viața mea am vrut să am un laptop… unul care să mă ajute la activitățile zilnice… și umblam și cautam pe orice site.. informații și mă uitam cu ochii înlacrimați de neputință la un Sony Vaio, care era și este unul dintre cele scumpe, și pe măsura ce trecea timpul și eu nu primeam acel lucru… așteptarile și cerințele scădeau.. mult… parcă nu mai voiam Sony Vaio, nu voiam placă video… nu voiam înşpe mii de GB memorie și uite așa am ajuns în fața magazinului cu ideea că de acolo plec doar cu un laptop.. și am ajuns acasă foarte mulțumit și dornic să-l scot din husă, un Acer Aspire cu 160 GB hard (slab)… dar totuși eram nerăbdător să-l personalizez… să-l fac sa meargă repede… și mai repede…  să-l “ung” mereu cu softuri noi, ceva însă avea să se schimbe…

În câteva zile am început să mă obisnuiesc cu el… să fie comun… să fie lăsat undeva într-o geantă… și să vreau altceva… un telefon poate… și stau și mă întreb acum:
Ce naiba a fost în capul meu atunci și nu e acum?
De ce același obiect nu mă mai fascinează și de ce atunci nu știam ca așa se va întampla?
De ce nu știu că așa se întâmplă cu orice lucru… pe care îl dețin de mai mult timp?

ramane scris

Rămâne scris

Și acuma ajungem la topic… cum e cu oamenii? De ce suntem nerabdători să ne aruncăm în relație și fascinați de acea persoană dacă din experiență știm că în final ne vom plictisi? Sau sunt unele persoane care pleacă direct de la această premisă… și de aceea preferă să nu se avânte în relații serioase?

Răspunsul e simplu: Lucrurile(obiectele) rămân aceleași… mereu și mereu pe când omul nu e doar un obiect… are conștiință proprie și se poate schimba de la o zi la alta… și poate crezi ca știi totul despre o persoană dar te înșeli… sunt unele persoane ale căror farmec tocmai acesta e.. sunt atât de imprevizibili încât nu ai cum să te plictisești.. (bine intervine la un moment dat și dorința de stabilitate… ).

Mereu sunt nemulțumit că lumea nu ințelege… că nu se văd anumite aspecte… și asta până încerc să mă pun în locul lor… și să văd prin ochii lor acest univers.. ciudat este că în foarte multe cazuri le dau dreptate.. Însă, totuși există o imagine de asamblu, diferită de ceea ce zic eu sau persoana cu care discut… o imagine obiectivă asupra realității.. acea imagine trebuie să o vezi în momentul în care tu iei o decizie… Dă, mă duc în magazin și-mi iau un laptop pentru ca am nevoie de el.. și atât.. trebuie să îndeplinească cerințele minime necesare și gata. pentru că e clar că mă voi plictisi de el și va ajunge să fie încă o chestie aruncată… Mai mult de atât… producătorii văd acest lucru și suntem stimulați să avem cel mai nou și cel mai bun, dar acest post nu este despre conspirații, este despre cum gândim..

De ce să-mi iau un laptop cu 3 GB de RAM dacă eu am nevoie doar de un mess și Facebook?
De prost… Că am bani și mă doare-n cot… că trebuie să mă laud cu răgălia mea în societate și să fiu ăl mai șmecher… Și la fel e cu telefoanele.. La ce-ți trebuie Galaxy 7S sau iPhone 5S dacă tu doar vorbești la telefon? Daca vrei să te joci… ai laptop/tabletă sau mă rog… alte chestii. Înțeleg că acum necesitatea pentru internet e mare… ok și atât. De ce să dau 10 mil pe un telefon cu cameră digitală, când pot să-mi iau camera cu 4 mil?

Revin totuși la relații interumane ajungem la un moment dat când realizăm ce ne-am propus inițial.. și în loc să stăm un timp să ne bucurăm ce am realizat… împingem mai sus, mai tare.. și mai tare..

De ce? Unde e finalul? De ce nu ne bucuram de fiecare pas realizat?
Atât de mare e prostia în noi, și atât de mult am fost manipulați că nu vedem că ne trece viața și nu am făcut nimic pentru noi?

Sfatul meu, luați lucrurile ușor dar sigur… și la fiecare chestie bucurați-vă cât aveți timp, chiar și o zi după o lungă absență ar trebui prețuită pentru ca tu știi cât de greu e când nu o ai nici măcar pe aia.

Vă doresc numai bine…
Bitzu

1 comment

1 ping

  1. Gionson

    Doamne ajuta !! …si Maicuta D ?

  1. Potrivirea - singura necesitate - Rămâne Scris

    […] câțiva ani, vorbeam despre necesitatea unui telefon de performanță și cum ajungem să aruncăm bani absolut inutil, pe lucruri fără […]

Dă cu paru..