»

Mar 26 2009

Lumea în care trăim – începuturi

M-am decis daca tot am blog să încep să scriu și eu ceea ce cred despre lumea în care trăim. Vă anunț încă de pe acum că nimic nu o sa fie “roz” în această descriere.

Trăiesc de ceva vreme în România și am observat că orice om are 2 fețe:
– fața pe care o știm cu toții, care e la suprafață și pe care toată lumea o ia ca atare, care deobicei reflectă câteva obiceiuri ale persoanei respective;
-fața pe care nu vrei să o cunoști, care iese la iveală în situații delicate, care ne înfioară, care ne îngrozește, care ne indică de ce omenirea e în pragul dispariției.

Lumea in care traim

Ei bine și dacă nu e chiar așa, dacă defapt suntem prea ocupați să vedem dincolo de aparențe și să atribuim cea de-a doua față instinctului primar de apărare.

Lăsând la o parte jocul de cuvinte, voi da un exemplu din viața de zi cu zi. Cu siguranță mulți dintre voi ați trecut prin ceva etape care v-au schimbat viața major. Pentru mine a fost intrarea la facultate. Aici am observat că lumea nu vrea decât binele lor și cei pe care i-am cunoscut, mi-au trezit un sentiment de milă, deoarece “cerșeau” oarecum atenția care le-a fost dată în liceu, am văzut persoane care încă nu au trecut de adolescență și care înca se luptă cu formarea personalitații.

Las la o parte faza cu facultatea și încep a vorbi despre omul de zi cu zi. Cel prea ocupat cu lucru, care a uitat și  de cea mai mică bucurie: soarele de primavară care-ți bate ușor pe obraz, e ceva ce omul de azi nu mai apreciază, e doar o goană după bani. Înțeleg, justificată de nevoi, dar totuși nu trebuie să te închizi în tine așteptând o minune să te elibereze.

Aș vrea să am mereu nebunia de acum, să pot face ce-mi propun fără să-mi pese de hate-ul altora și să știu să apreciez ajutorul dat de prieteni. Mulți zic că adolescența este cea mai dificilă periodată a vieții unui om. Da, au dreptate e dificil dacă-ți dorești să rămâi în lumea ta și să nu treci peste probleme, este esențial să privești cu incredere spre viitor pentru că…. el e tot ce contează.

Ar fi fost bine dacă aș fi respectat eu însumi această replică, însa mi-a dat seama târziu de tot… că-mi distrugeam viitorul agățându-mă mereu de un trecut, care nu a fost prea reușit, însă precum Pheonix, din cenușă vreau să renasc, ori de căte ori voi cădea, și să fiu din nou persoana plină de viața ce știu că sunt, să scap din lanțurile divertismentului de proastă calitate oferit de media și să-mi îndrept atenția către libertatea pe care ți-o oferă plimbatul pe stradă.

Multe sunt de zis si puțin loc și timp pentru ele, vreau însă ca cei care citesc acest blog uitat de lume să realizeze că lumea actuală oferă un model fals pentru generațiile următoare, și că persoanele bune la suflet vor înceta să mai apară în marea de oameni corupți de moravuri, plăceri și bani.

Respect din promter,
Bitzu

Dă cu paru..