Oct 12 2017

Într-un univers paralel – cronica pilelor

Într-un univers paralel, lucrurile ar fi stat un pic altfel.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, nu doar pensionarii au votat ciupercile astea, nu doar asistații sociali sau săracii României au pus ștampila pe trandafiri, pe șarmul domnului Iliescu, pe găinile de la Cornu sau mai recent, pe mustața teleormăneană.

Nu, nu’s doar ăștia, și pe ei parcă-i înțelegi când te uiți la ei cum se bucură la un autocar semi-decent care să-i ducă la Cuvioasa (ce viral mai scoatem și anul ăsta, uh… pariuri careva?).

Nu o să dau vina pe cei ce nu au votat, la un moment dat ți se ia să tot speri ca boul că poate vor alții mai buni să facă o treabă mai de om gospodar în țara mândrului român.

Frecție! E vorba aia, nimeni nu a ajuns milionar (miliardar) și alte cuvinte cu -ar în coadă fiind altruist.

Nu, la butoane vor să stea eminențele cenușii ale curentului “îs prea șmecher să muncesc“.

Eu am o problemă cu naivii, aia de o caută pe Kovesi de cucuvele, de se uită la Klaus dacă mai are vreo casă. Adică cât de ticălos să fii să crezi că DNA persecută oameni nevinovați… e chiar la mintea cocoșului că niciunul din șatra aia de penali nu e nevinovat.

Și prin asociere tot un căcat ești, și prin faptul că taci în timp ce vezi cum ai tăi colegi mai bagă’n buzunar o bucată din țară, din banii ce ar trebui să ajungă în lucrări ce ar trebui să servească proștii de muncesc cinstit.

Acum o să zică lumea, frate asta e cu binomul, nope, la brutărie și cu Klausică și cu toți, dar am așa o mică antipatie față de ăștia de ne iau de proști, pe față cu tupeu și cu zâmbetul pe buze, auzi… “ce scumpire a benzinei“, nici dacă erai beat nu puteai să spui așa ceva fără să fii un ticălos.

În fine, au mai pus ștampila și bostanii aia care au de câștigat dacă șmecheria se perpetuează în țara asta, pentru că, dacă nu ai chef să pui osu la treabă, ce faci? Poi vorbești cu Petrică.

Petrică are pile la primar, îți găsește ceva de făcut pe banii statului (degeaba). Și uite așa totul pare că merge cu viteza melcului constipat (card de sănătate, eliberare de documente, plată impozite… ), pentru că trebuie și Aneta să aibă unde să vorbească la telefon în timpul programului pe banii tăi.

Într-un univers paralel

Într-un univers paralel

Ideea e că într-un univers paralel, în care mințile luminate ar gândi o strategie de a scăpa România de toți necalificații, s-ar trezi unul să zică.

Bă, dar dacă angajăm persoane competente pe bază de pile?

Ce? Cum adică persoane competente să lucreze la stat ca funcționari, să fie politicoși și eficienți, să dorească să îmbunătățească modul de lucru din prisma expertizei în domeniu?

Da, aparent mi-am încurcat medicamentele și în loc de aspirină am luat calmante și acum visez un sistem bugetar performant.

Exemplu: dacă la primărie, unde se eliberează autorizațiile pentru proteste ar fi unul de-al nostru intrat pe pile și ne-ar da acordul să o facem legal, ce s-ar întâmpla? L-ar da afară? Cum… că e intrat pe pile…?

Stăteam și mă gândeam cât de dobitoci îs ăștia acum de dau puteri sporite ba la CCR, ba la MJ, ba la Parlament să facă anchete… ei nu se gândesc că legile astea de le dau ei, o să se întoarcă să-i muște de fund dacă pierd majoritatea?

Cât de prost să fii să limitezi puterile Președintelui ca după, să ajungi președinte, să pierzi majoritatea în Parlament și să vezi cum o freci pe la televizor plângându-te că Președintele nu are nicio putere, și să le explici oamenilor care-l înjură pe Băse 24/7 sau pe Klausică mai nou, că tu ca Președinte nu poți să faci nimic fără Parlament, fără primari și fără prefecți… atunci să vezi propagandă retardă la TV.

Asta e problema cu noi, pe lângă faptul că nu ne interesează adevărul, ne dăm cu părerea așa să nu părem proști mai avem și probleme cu memoria.

Cred totuși că într-o zi ne vom trezi masiv din indiferență și vom clădi mărețe pușcării pentru toți vătafii patriei.

Până atunci, șterge-te pe față ori de câte ori un lacheu intrat pe pile te scuipă’n față când ai nevoie de ceva de la Statul Român.

Bitzu

Oct 04 2017

De ce suntem o țară Second Hand?

Pentru că nu am probleme la care să mă gândesc în timpul liber, mă gândesc de ce am ajuns, ca țară, în această situație, de a fi o nație de mâna a doua,second hand sau sehaș cum ar zice unii?

Poi răspunsul direct ar fi pentru că: așa vrem.

Undeva pe parcursul istoriei ne-am oprit din a ne dori un viitor mai bun pentru noi, să avem o mândrie că suntem o țară de top, ce ține pasul cu Vestul, și ne-am mulțumit să fim mediocrii cât timp la noi în acasă e cald și bine.

Pot discuta foarte mult despre faptul că această mentalitate a noastră de a ciupi, de a cârpi lucrurile, de a i-o “trage” celuilalt pentru că știm noi bine, ăla o duce bine, sigur ne-o “trage” și el pe undeva ne-a adus în situația curentă.

Și ca să simplific lucrurile, voi folosi exemple banale.

Este frig, atât afară cât și în casă, dar nu dau drumul la căldură, nu pentru că nu am bani de gaz, ci pentru că e prea devreme: “cum să dai drumu la centrală în octombrie, poi la iarnă ce fac?”

Nu zic că e greșit să fii econom sau eco friendly, dar mentalitatea asta de “mai bine mă îmbrac bine decât să aruc 10 lei în plus la factură” e absurdă. Zic asta pentru că, eu n-am un argument pentru care aș renunța la confortul pe care mi-l permit pentru că … așa trebuie.

Nu vreau să pornesc discuția cu industria auto, sau mâncarea, îmbrăcămintea, transportul în comun, la naiba până și Armata este dotată cu echipament second hand, pentru că… nu ne permitem.

Second hand

Second hand

Nu e vorba că nu sunt de accord cu reciclarea sau reutilizarea lucrurilor dar la noi e o boală, de a cumpăra ceva doar pentru că e mai ieftim pentru că “știm noi”.

Da, am pornit de la un lucru și m-am cam lungit.

Însă pe zi ce trece observ din ce în ce mai multe cazuri despre cum: “să-ți tragi condeiul“, “să te scoți“, “să faci o șpârlă” și mă simt din ce în ce mai prost, că nu sunt în stare să țin pasul cu atâta inventivitate a românului de rând.

Mă gândesc că majoritatea de mi-au citit blogul până acum, au o plăcere pentru sarcasm, prin urmare au câțiva neuroni în plus puși în funcțiune, dar uite care-i problema.

În timp ce noi ne dorim foarte multe de la această țară cu un potențial masiv, uităm că pe lângă noi, aștia de avem o idee despre cum ar putea viața noastră să se îmbunătățească, există o mare foarte mare de oameni pe care-i doare’n pix de tot și toate.

Peste 60% din populație nu este interesată de viitor lor, pentru că, trăind într-o țară second hand, ai însămânțat adânc în minte acestă buruiană de gând, această molimă a mentalității: “mă descurc eu cumva“.

Această mentalitate ne-a adus aici și ne va duce naibii, nu hoții îs problema noastră, ci aștia de îi doare’n cot că există hoți în țara asta, care ne-au furat de când se știu, care au devenit experți în a face asta încât efectiv te uimești cât efort pot depune în a face posibile aceaste șpârle.

De aia suntem o țară second hand, pentru că majorității nu-i pasă dacă mâine țara asta se va numi Teleormania.

O țară care are un imn ce îndeamnă la spirit civic doarme pe ea în timp ce o mână de oameni urlă zi de zi pentru un trai mai bun pentru toată lumea.

Deșteaptă-te române!

Sep 01 2017

Pentru că ești meltean prost…

Acesta ar fi fost răspunsul meu la întrebarea “De ce nu mă servești?” Pentru că ești meltean prost.

Umblă pe net filmulețul cu șmecherașul ăla care s-a dus în Odorheiul Secuiesc la Kaufland să ia o porție de mici. Și a devenit viral, din cauza intoleranței de care dau dovadă “patrioții” țării, aia de stau și se ceartă pe Facebook de ce nu știe o oarecare fătucă Limba Română în timp ce, la București, Guvernul ne duce spre comunism (nu glumesc).

Care e problema?

Lumea vede doar ce vrea, fără date și înghite gălușca, adică:

  1. Nu știm exact de ce nu a vrut tipa să-l servească, se zvonește că era prea devreme și nu putea să bată pe casă. (poziția oficială Kaufland aici);
  2. Later edit:  O prezentare mai pe larg aici;
  3. Nu se înțelege pe video ce zice tipa, dar avem subtitrat că e înjuratură în ungurește, eu nu pot să aud nimic.
  4. Videoclipul este editat clar, zoom pe zâmbetul prost al tipei, cine știe ce alte chestii mai sunt editate.
  5. Omul parchează acolo cu intenția clară de a face scandal.
  6. După ce se face că nu înțelege ce a zis tipa, omul automat crede că a fost înjurat, și zice niște prostii, încercări de înjurătură. Voi ați servi pe unu’ care vă ia cu o astfel de atitudine?
  7. Apare nenea și ăla tot cu tupeu, deranjat de atitudinea melteanului și ce zice are doar un pic de sens. Adică, tu dacă știi că în zona asta nu prea se știe română (nu pentru că aia sunt ostili ci pentru că nu există niciun interes din partea nimănui să se învețe/predea româna) ar fi de ajutor pentru tine să știi câteva cuvinte ca să poți fi politicos.

    Că ești meltean

    Că ești meltean

Acum să recapitulăm defapt problemele reale:

  1. Te duci cu intenție de scandal și te miri de ce ești tratat prost;
  2. Kaufland angajează oameni care nu știu Limba Română, bilă neagră. Întrebarea e… au existat candidați care știau și română? Nu cred.
  3. Modul în care se predă Limba Română în aceste zone este deplorabil și nimeni nu face nimic, alo Ministerul Educației, lăsați naibii manualele de sport;
  4. Dacă un părinte consideră că al său copil nu trebuie să știe Limba Română atunci el își condamnă singur copilul la intoleranță din partea (ce să ne mai … pe noi) majorității populației.
  5. Mizerii de genul acesta se răspândesc inimaginabil de repede dar adevăratele probleme sunt ignorate total.

Concluzii sau întrebări retorice:

  1. Voi când vă duceți în altă țară și stați acolo într-o comunitate de români, și vine cineva care te întrebă în italiană, spaniolă etc. ceva, iar tu ești obișnuit doar cu românașii tăi, ai merita să fii înjurat? Dacă da, acum ați aflat motivul pentru care, tineretul educat părăsește această țară.
  2. Sunt perfect de acord că nu e normal să te duci, oriunde în țara asta și să nu primești lucruri banale, dar ar fi de preferat să încerci să te descurci cu vorba bună.
  3. Dacă tipa chiar are ceva apucături anti-români atunci își va pierde locul de muncă, iar singurul job de și-l va găsi este, probabil, secretara lui Orban (Viktor).
  4. Dacă te-ai duce în Moldova și te-ai lua de oamenii de acolo că beau prea mult, cum crezi că ar reacționa? Te-ar primi cu brațele deschise că tu nu cunoști tipologia localnicului și nu vrei să te adaptezi?
  5. Un pic de toleranță nu strică, și nici un pic de diplomație. Adică nu cred că e primul client român care a fost servit acolo, ar fi putut și tipa să învețe 2 fraze acolo pentru binele ei, la fel și noi, dacă vreau să ma duc în Secuime și știu că aia nu prea le au cu româna (indiferent de cauze), ce mă costă să fiu politicos?
  6. Dacă cineva mă înjură când vreau un produs, cel mai corect lucru e să nu mai cumpăr, nimeni în lumea asta nu-și permite să refuze bani. Dacă nu înțelegi asta întrebă-l pe Google.

Later edit: S-a dus unu să facă capital politic pe treaba asta și a dat o amendă. (click)

O zi bună,
Bitzu

Jul 19 2017

Unde-i unu nu-i putere

Dragilor,

Având în vedere că preocupările mele s-au schimbat datorită evenimentelor ce se desfășoară în această perioadă, cam de la începutul anului, am decis să scriu despre ce mă interesează, și anume: oameni și politică.

Inițial mi-am propus să nu scriu mizerii de genul pe blog, pentru că aceste informații le găsești peste tot la tv (a3 nu e tv, e <’89), iar încă un deștept care să vorbească despre asta nu ar fi mare lucru, plus că nu înțelegeam prea bine ce ne așteaptă, dar acum consider că cel mai important e să existe și păreri separate, cu adevărat neutre.

Prima mea problemă pe care o voi trata este: divizarea.

Conform zicalei, cred original grecească dar făcută celebră de americani: “United we stand, devided we fall”, care e și la noi în forma: “Unde-i unu nu-i putere…“, cred că important în aceste zile este să găsim lucrurile de ne adună și să nu mai punem accent pe lucrurile ce ne despart.

Nu vreau să generalizez fără dovezi, dar mă gândesc că problema noastră, ca nație, e că noi suntem “educați” să ne vedem de treaba noastră.

Să vă zic și de ce cred asta. Păi revenim tot la vorbele din popor:

Să moară capra vecinului” – Criticăm informarea despre aproape.

Adică da, descrie un comportament greșit, prin faptul că îi dorim un rău, însă eu aș spune cam așa:

Ar trebui să știm ce fac și cei de lângă, poate așa nu mai vedem viața roz.

Dar nimeni nu promovează solidaritatea, aia reală… vorba noastră “Interesul poartă fesul“.

Și mai avem tot felul de zicale care-ți indică să fii egoist, să-ți vezi de treabă, să nu te implici, și e trist că toată lumea promovează ideea asta, stai în banca ta să nu pățești chestii nașpa.

Nu frate, chiar dacă o duc eu bine, trebuie să mă gândesc dacă altul o duce prost, de ce se întâmplă asta și ce pot face eu, preventiv să nu ajung acolo.

Până și eu cred, am articol în care vorbesc despre “orice faptă bună nu trece nepedepsită”, e clar o mentalitate greșită.

Care-i legătura cu cotidianul?

Poi în presă se tot bate fierul pe subiecte care divizează societatea.

Că e vorba de religie, de familie, de drepturile LGBT, de politicieni, de pensii, salarii sau taxe… vorbim despre lucruri care ne despart, în loc de lucruri ce ne unesc.

Spunea cineva ca avem nevoie de un plan de țară, da… chiar avem nevoie de un țel… ca toți să ne concentrăm pe el și să fim toleranți cu cei care gândesc diferit.

Unde-i unu nu-i putere

Unde-i unu nu-i putere

Am ajuns să mă umplu de nervi doar deschizând Fb. Pentru că sunt postări ale unor persoane publice care au deobicei, păreri destul de valide însă pe subiectele astea cu divizarea o dau cu mucii în fasole, ținând mereu orientarea politică mai presus de adevăr și legalitate.

Fac o mică paranteză, am avut o discuție acu ceva zile despre asta. Orice om are o fărâmă de logică, cât de mică acolo.

Chiar nu puteți să acceptați adevărul? Cât puteți să fiți orbiți de fanatism?

Dragilor… dacă e moral sau nu, ai dreptul să crezi ce vrei, nu cred că-i treaba noastră să convingem alte persoane ce să creadă. Fiecare crede ce vrea, cam așa e în democrație, dar legea e lege, o respecți bine, nu… mergi la risc, dar dacă te-a prins cu mâța’n sac, fi om și acceptăți pedeapsa, prea suferim de “știi cine’s eu?”

Iar dacă nu-ți convine legea că e injustă, aceasta se poate îmbunătăți sau adapta, dar mereu ea să rămână dreaptă și aplicabilă, că doar nu faci legi ce ajută pe unii dar afectează mai mult oamenii cinstiți, aia e prostie.

Probabil am eu prea multe vise cu o Românie mai bună, mai decentă.

#mamsaturat

Mar 02 2017

Noaptea ce mă prinde singur – dialog

Oricât de ciudat ar părea și ar suna, uneori simţim nevoia să vorbim către nimeni. Că e vorba de natură, zeităţi sau persoane ce nu mai sunt lângă noi, când suntem singuri, avem nevoia să comunicăm.

Ei bine, eu vorbesc cu noaptea, probabil pentru că, nu-mi place soarele iar toate lucrurile de-mi plac se petrec după apusul soarelui.

Și cam ce-ai putea să vorbeşti cu cineva care nu-ţi răspunde?

Da, nu cred că ar fi prima dată când vorbesc fără să mi se răspundă, aşadar nu lipsa unui răspuns mă deranjează, ba din contră, îmi permite să-mi termin punctul de vedere fără să fiu întrerupt.

Lăsând ironiile la o parte, vorbesc cu noaptea cum vorbea Eminescu cu al său codru, cu sau fără lac în el.

(Comparația rămânând doar la nivelul că amândoi vorbim de nebuni din lipsă de interlocutor)

Adică în principiu, îmi povestesc gândurile, ca unui prieten, un prieten care nu judecă, oricâte aberaţii aș spune acolo.

Îi mai povestesc despre Neatente, despre stângăciile mele în relaţie cu ea, gânduri pe care n-aș vrea să le aduc la suprafaţă, dar care trebuie lămurite pentru a vedea absurditatea exprimării lor în cuvinte.

Noaptea

Noaptea

Pentru mine este un fel de exerciţiu pregătitor pentru momentele în care îmi voi găsi momentul oportun să-mi prezint ideile. Mă simt ca un avocat ce-și pregătește pledoaria acasă înainte de o înfăţişare în fața instanţei.

Iar noaptea, mereu dă acea senzaţie de secret, de ascuns, de protecție față de comunitate.

Oricâtă lumină ar genera stâlpul din fața blocului, va fi insuficientă să-mi inhibe această nebunie, eu voi continua să construiesc cu a mea minte universuri paralele în care lucrurile s-ar fi petrecut altfel decât au căzut în realitate.

Precum “stelele” de se jucau pe cer într-o noapte de august de le urmăream întins pe asfalt pe o stradă uitată de lume, așa și eu urmăresc cu mintea cum s-ar fi putut fabrica trecutul dacă aș fi ales altceva, cum se va contura viitorul dacă în continuare voi alege precum am făcut-o în trecut.

Și totuşi în nebunia mea, toate au o logică, în sensul în care “saying is believing”, un gând materializat prin voce este mai real decât o idee fugitivă alungată de conștientul preocupat de probleme cotidianului.

Și în practică, ce-i zici?

Te privesc pe geam, tu nu înțelegi, unde naiba te grabești?

Cine te aleagă, și unde vrei să fugi, odată plecată încotro ajungi?

Eu stau aici, mă uit spre ea, luna veni pe partea mea.

E ciudată poziţia ei, cred ca e în faza trei.

Oh, tu noapte de-ai putea, să-mi faci legătura cu ea.

E apel urgent și vreau să-i spun, trecut-au zile, greu’i acum

Am uitat să-i zic ceva, poate va putea ierta

Dar timpul meu încet el trece, iar în juru-mi totu-i rece.

Tu ce crezi, oh lună spartă, de-mi răspunde, o să-i placă?

Ce-i voi spune, cum va fi, ce-i propun eu zi de zi.

Să stea pe loc, să nu mai fugă, să n-o ia ca pe-o poruncă.

Dar ziua-i grea, noi tot la muncă, noaptea aştept să mi te aducă.

Noapte tu-n puterea ta, ne-ai putea teleporta?

Departe de toţi ce ei ar vrea, să se pună calea mea.

Te las totuşi să vii lejer, nu viteză vreau să-ți cer.

Ci atunci când tu sosești, timpu’n loc să mi-l opreşti.

Să-o pot privi acu din nou, cum făcui de anu’ nou.

Să-i spun ce-a ei urechi nu vrea să asculte, că’s ele vrute sau nevrute.

Închei odată, s-a sfârșit, scrisoarea trebuie să-o trimit.

Bitzu

Jan 26 2017

Crescătorii de mirese – despre fraieri și prințese

There’s nothing a man falls in love with more than a girl falling in love with him – Romercial

Spuneam în articolul trecut despre niște oameni aparte, niște fraieri îi numeam eu, crescătorii de mirese.

Well, acela era un punct de vedere, destul de valid dar totuși nu tocmai complet. Pentru că prezentam un tablou deja finalizat, acela în care după o relație de lungă durată, tipa trage toate concluziile din relație și le aplică în următoarea.

N-am prezentat însă cum se ajunge aici. Cum, ajungi să creezi un tablou ce prezintă o dramă. Well, asta pentru că probabil n-am observat cu destulă atenție detaliile.

După cum spune și citatul, un bărbat se poate îndrăgosti de o fată îndrăgostită de el.

Unde-i problema?

Tu devii un furnizor, un om care lucrează pentru a genera pentru nevoile ei.

Ca să înțelegeți mai bine contextul trebuie să fac ceva precizări.

În primul rând, trebuie să vrei ceva de la o persoană, să identifici de ce dorești să fii cu ea. Doar pentru păsărică, nu este un răspuns bun, deoarece nu e nevoie de o relație pentru așa ceva, te poți descurca și fără.

Dar în general așa se întâmplă, băieții se bagă în relații că să nu fie singuri, să dea bine, să aibă ceva constant în pat… etc, și apoi descoperă câteva lucruri faine la tipă, pe parcurs și se automulțumește cu ce a găsit, neglijând nevoile sale reale, care mai târziu vor ieși ca probleme/discuții în acea relație.

În fine, nu poți găsi exact ceea ce-ți dorești, dar măcar să ai o idee, zic eu că ar fi mai bine.

Crescătorii de mirese - Prințesa

Crescătorii de mirese – Prințese

Revenind la subiect.

Tu pui presiune pe tine, furnizând non-stop ceea ce ea-și dorește fără a primi ceea ce ai nevoie, ci doar ce ai descoperit că oferă, asta creează și frustrări în tine, pe care le aduni mocnind, pentru că hei… totul merge bine, nu?

Nu, pentru că tu trebuie să fii tu însuți și să fii acceptat pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce poți oferi la comandă.

Așa ajungi să fii crescător de mireasă, în loc să pui stop acestui lanț de cereri din partea ei și cumva să o înfrunți când e absurdă, tu crezi în dragostea aia oarbă. “Da… fac orice pentru ea!” (I kinda did that… right?) și ea o să fie… “Sunt fericită alături de tine“, până când el nu va mai putea furniza.

Atunci se rupe lanțul fericirii, apar discuții, sunt peticite și el revine la statutul de furnizor sau se rupe.

Și nu mă refer la partea financiară, deși e și aceasta parte importantă. Eu zic strict de nevoile ei în relație: să fii prezent, să fii înțelegător, să-i spui ce vrea să audă când vrea să audă, ca unei prințese. (explicații pentru duritatea expresiei mai jos)

Dacă te aflii pe acest drum, e bine din când în când să-i mai zbori tiara de pe cap, dar nu arucându-te în extrema opusă, la urma urmei o iubești și îi vrei binele, însă trebuie ca tu să fii persoana responsabilă, puternică și încrezătoare de care ea s-a îndrăgostit, nu vreun sclav la palatul prințesei.

De ce prințese, insesibilul naibii?

Wait for it. Dacă e să ne raportăm logic și statistic, bărbații se dau la mai multe gagici de mai multe ori, cu speranța că una pică, ceea ce creează ofertă pentru fete, iar acestea au de unde alege, prin urmare pot emite pretenții, așadar dacă tu la un moment dat nu mai poți furniza ce are ea nevoie, se va găsi altul să-o facă în locul tău (get it?, no… fine), asta până când, ea-și satisface dorințele, sau cotarea ei pe piață scade sau intervine nevoia de a avea o familie.

Discut aici de astfel de aspecte, pe care eu le consider generale, însă nu se aplică oriunde și oricum.

Se pot aplica acolo unde, există un număr suficient de mare de persoane astfel încât să existe un sistem de cerere și ofertă real și funcțional.

Prin urmare, fraiere care ești sau ai fost, ai și tu o parte din vină în toată mizeria asta, prin urmare cască ochii, vezi ce se merită, nu ce-ți pică.

Cu drag,
Bitzu

Jan 10 2017

Mă întorc la tine iar și iar…na

Când eram mic copil, bunică-mea ne prostea, că e periculos să mergem la malul Trotușului, pentru că apa are ceva rău în ea, a luat multe vieți și va mai lua și de acum înainte.

Ne povestea, mie și fratelui meu, cum Necuratul lucrează prin “ochiuri” și că acestea au o chemare.

Uneori când mergeam la râu, sau gârlă cum îi spunem prin părțile Moldovei, stăteam curios să ascult chemarea râului, dar tot ce auzeam eu era trecerea acestuia printre stânci și undeva în depărtare mașinile ce rulau pe pod sau poate vreun tren.

Niciu urmă de chemare… asta până într-o zi, când aflat la malul Cașinului (afluent al Trotușului), mi-a fugit mintea de la pericolele ascunse ale apei, și am întrat ca înecatul direct într-un “ghiol”.

Cam asta ar fi putut fi povestea mea, însă nu m-am lăsat bătut și am primit, nesperat încă o șansă.

Dacă eram un om normal, discuția despre apă s-ar fi oprit acolo, însă mânat cumva de aventură și anturaj, am învățat treptat să înot, copil fiind… la gârlă ne scăldam, și orice târătură (șarpe) nu avea scăpare, noi ne protejam teritoriul și locul în care ne holbam la fetele ude.

Vremea a trecut, oamenii s-au schimbat, acum râul este doar o condincă a năzbătiilor petrecule la malul său. Acesta a spălat non-stop orice încercare a nostră de a ne lăsa amprenta asupra-i.

Însă dorința de a căuta acele momente nebune ale juneții nu a dispărut, așa că încă odată mi-a luat inima-n dinți, mi-am pus oameni în cap, și am fugit în căutarea copilăriei, în singurul loc în care sper că voi putea găsi rămășitele trecutului… la mare.

Mă întorc la tine iar și iar...na

Mă întorc la tine iar și iar…na

După cum spuneau și ai mei părinți, “te cheamă cineva acolo?” (ei se refereau la vreun moment rău).

Da, mă cheamă dorul, mă cheamă valurile și cântarea lor. Așa că mă întorc, ori de câte ori îi aud chemarea.

Chiar de e vară sau iarnă, marea nu ține prea mult cont, ea ne așteaptă să ne minuneze cu măreția sa, cu agitația, cu necunoscutul și misterele de am vrea să i le aflăm uităndu-ne în depărtarea ei.

Pierdut eram cu privirea spre mare, când secundele păreau ore, eu ceream răspunsurile de la ea… prezetându-mă la chemare, iar ea vorbea… în felul său prin glasul vântului.

Marea este, vă spun sincer, o minunăție iarna. Valurile sale izbesc necontenit în tot ce apucă. Iar acolo te regăsești, în pustietatea plajei, cu vântul în față și cântarea ei.

Iar eu mi-am primit răspunsul, sau mai degrabă… acceptul ei.

Keep on dreaming,
Bitzu

Older posts «

Fetch more items